Ce frumos era atunci când mergeam, în zilele de joi, la piața de animale! Era plin de oameni. Veneau gospodarii satelor cu căruțele pline de purcei. În partea dreaptă, de la intrare, erau vacile și vițeii. Mai încolo era sectorul cailor. Era animație. Acolo era spiritul și universul omului de la țară care și-a făcut un rost din creșterea animalelor în gospodărie. Un rost în urma căruia avea posibilitatea de a sacrifica un porc de sărbători sau de a vinde unul pentru a avea un ban în buzunar.
Din păcate, treptat, treptat s-a îngrădit dreptul de a crește animale. Sursa de venit a micului crescător este pe cale de dispariție.
Printre cei care se încumetă să ducă mai departe această îndeletnicire este și consăteanul și prietenul meu, Ștefan Călin.
- Spune-mi, te rog, cum este viața fermierului?
- Este tot mai grea! Munca este multă, iar beneficiile bănești sunt tot mai neîndestulătoare. Eu lucrez 250 ha de teren. Tot mai greu reușesc să acopăr cheltuielile rezultate din munca pământului. Ne ajută subvențiile, dar a scăzut prețul cerealelor. Pe lângă acestea mai cresc și animale pentru a echilibra pe cât posibil balanța dintre cheltuieli și profit.
- Ce animale crești?
- În principal mă axez pe viței. Cresc însă și porci din rasa Mangalița și mai am un soi pentru carne, rasa Pic. Și aici însă ne confruntăm cu prețurile din magazine care își permit să vândă la un anumit nivel. Pentru ca porcul să ajungă la 180 kilograme, hrănindu-se cu cereale, am nevoie de un an de zile! Carnea din magazine este rezultată în urma creșterii unui animal în cinci, șase luni. Să nu mai vorbim de diferența de calitate. Din păcate, calitatea tinde să nu mai devină o opțiune.
- Am înțeles. De unde achiziționezi vițeii?
- De la oameni din diverse sate. Se găsesc tot mai greu, dar mai sunt oameni care mai cresc
vaci pe lângă casă. Eu îi cumpăr când au în jur de 100 kg. și îi cresc până ajung la 300 kg.
- Există piață de desfacere? Unde ajung acești viței?
- Din păcate, toți ajung în străinătate! La noi, statul nu acordă importanță sectorului zootehnic așa cum ignoră multe alte domenii care au un trecut în țara noastră.
- Faci de mult timp această activitate. Vezi un viitor în acest domeniu de creștere al animalelor?
- Fără implicarea statului prin ajutarea crescătorului va face ca tot mai mulți fermieri să renunțe la visurile lor!
- Tu te-ai gândit vreodată să abandonezi?
- Și încă de câte ori! Mă încurajez însă de fiecare dată. E foarte greu să las baltă totul. Tot ce vezi
s-a realizat în timp. E munca de o viață a tatălui meu. Eu am crescut printre animale. La șase ani mulgeam vaca și apoi mergeam la școală. Te leagă multe. Nu poți să te trezești și să spui… gata, am terminat!
- Căline, ai toată admirația mea. Îți doresc să ai puterea de a merge mai departe. În primul rând pentru tine și familia ta, dar și pentru că societatea are nevoie de oameni ca tine. Multă sănătate îți doresc!
- Mulțumesc mult! Sper și eu să fie totul bine!
Alexandru Ciula
