Reunificarea României este cea mai scurtă cale de integrare europeană a Republicii Moldova în UE. Problema reunificării este o problemă majoră, ce ține direct de securitatea națională a R. Moldova, dar și a României.
De ce Republica Moldova trebuie/este obligată să se reunească cu România.
Republica Moldova, în hotarele actuale, este un stat tânăr și artificial. Ea a fost (și obiectiv trebuie să fie și în viitor) parte a poporului român, bandiții lui Djugașvili, în 1940, rupând brutal o bucată din Moldova veche și numindu-i pe locuitori moldoveni (pentru a-i deosebi de ceilalți moldoveni/români de peste Prut), stat vechi european, cu peste 600 de ani vechime (spre exemplu, statalitatea Ucrainei are o vârstă de doar ceva peste 100 de ani).
În ultimele trei decenii (de când există Republica Moldova independentă) a ieșit la suprafață potențialul real al tânărului stat - potențialul natural, administrativ, științific, social, uman etc. Acesta, în condițiile existente, este insuficient pentru buna funcționare a societății, asigurarea cerințelor locuitorilor săi pe termen lung.
Teoretic, pot fi examinate câteva scenarii de dezvoltare, însă cu excepția scenariului reunirii cu România, toate sunt dezastruoase într-un termen nu prea îndepărtat. Cel mai firesc lucru este reunirea cu patria-mamă. Noi cu neamurile slave nu avem nimic comun, nici în trecut, nici în viitor. Un cărturar român a spus că Rusia este dușmanul natural al românilor. Slavii de la răsărit ne-au furat bogățiile, ne-au deportat, ne-au omorât înaintașii și gospodarii,
ne-au secătuit etc.
De la bun început doresc să menționez că reunirea R. Moldova cu patria-mamă nu va fi deloc un cadou pentru România. Aceasta din cauza nivelului socio-economic scăzut existent la noi, a evoluției sale nefavorabile (adeseori involuție: până acum, după peste 30 de ani de la adoptarea Declarației de independență, nu s-a realizat nici nivelul producției/ PIB de până la marile transformări economice de după 1989-90), a multiplelor probleme pe care le tot avem, a datoriilor mari și în creștere, precum și a lipsei perspectivei rambursării lor, ele crescând anual etc. Toate acestea, pentru câțiva ani (după reunire), nu mai puțin de un deceniu, vor reține, vor “trage înapoi” toată economia României reunite/ întregite.
În primul rând, trebuie să menționez faptul că Republica Moldova nu are suficiente resurse minerale necesare pentru menținerea economiei la un nivel de dezvoltare decentă. Actualmente, decalajul dintre nivelul de dezvoltare al oamenilor rămași în Republica Moldova și cel mediu european este de până la 1: (5-10), or, el nu se diminuează, ci crește. Întreagă perioadă de până acum ne demonstrează că unica șansă de supraviețuire este integrarea. Basarabia poate funcționa relativ eficient doar ca parte a unui întreg, și întregul poate fi numai neamul căruia am aparținut și căruia trebuie să aparținem.
În 2023, nivelul de trai în România era de 2,5-3,0 ori mai înalt decât în Republica Moldova. Putem spune acum că România este o putere economică semnificativă și nu numai, la nivel european. Pentru buna funcționare a economiei este nevoie de surse energetice, pe care Basarabia nu le are. În România ele sunt. După gradul de asigurare cu surse energetice, România este unul dintre statele tradițional suficient aprovizionate. Identificarea unor resurse de gaze în Marea Neagră va mări potențialul energetic și va permite exportul lor.
Republica Moldova nu dispune de resurse acvatice. Principalele resurse ale râurilor Nistru și Prut se află la hotar cu România și Ucraina. Ucraina construiește șase hidrocentrale pe Nistru și resursele de apă se vor diminua simțitor pe termen lung. Deficitul de apă (pentru populație, agricultură, economie etc.) în perspectivă va fi una din problemele cele mai acute în plan mondial. Ultimii ani devin tot mai secetoși. După gradul de aprovizionare cu apă, Basarabia este pe ultimul loc în Europa (de zeci de ori e mai prost asigurată decât restul ei). România dispune de astfel de resurse de apă. În România sunt și 35-38% din rezervele de ape minerale și de cca. 1/3 din apele termale ale Europei. E drept că gradul de valorificare a acestora e încă insuficient și va necesita investiții. După afirmațiile omului de afaceri francez Jean Valvis, România este patria apelor minerale (în primul rând, Aqua Carpatica), tot așa cum Elveția este patria ceasurilor de lux, Franța - a vinurilor, iar Scoția - a whisky-ului.
MIHAI PATRAȘ
(Sursa: Literatura și arta - Săptămânal al scriitorilor din Republica Moldova)
(Va urma)
