La 25 mai este marcată, anual, Ziua internațională a copiilor dispăruți, cu scopul de a-i informa pe părinți în legătură cu măsurile pe care le pot lua pentru a-și proteja copiii și pentru a ne aduce aminte de copiii care nu au fost găsiți niciodată. Istoricul acestei zile începe cu anul 1983, atunci când președintele SUA, Ronald Reagan, a avut inițiativa de a declara ziua de 25 mai ca fiind a copiilor dispăruți, în memoria lui Etan Patz, un copil de 6 ani din Manhattan, care a dispărut fără urmă la 25 mai 1979 și nu a mai fost găsit niciodată.
Aproape 10.000 de sesizări pentru copii dispăruți au fost făcute în ultimul an, peste jumătate dintre disparițiile de minori sunt plecări voluntare, numărul fiind în creștere pentru al doilea an succesiv.
Fenomenul copiilor dispăruți este cu atât mai alarmant în România, cu cât, dintre cele 9.902 de sesizări privind minori dispăruți, procesate în perioada aprilie 2023 - aprilie 2024, peste jumătate reprezintă plecări voluntare din locuințele sociale, căminele școlare sau centrele D.G.A.S.P.C, potrivit statisticii IGPR, solicitate de Organizația Salvați Copiii România. Dintre aceste sesizări, active mai sunt, în acest moment, 424, dintre care majoritatea (295) privesc minori cu vârsta cuprinsă între 14 și 17 ani. Experții Salvați Copiii atrag atenția că aceste plecări voluntare ale copiilor sunt adesea un simptom al uneia sau mai multor experiențe negative care li se întâmplă. Prin comparație, între 30 aprilie 2022 și 22 aprilie 2023 au fost 8.722 de sesizări referitoare la dispariția minorilor, cu 1.145 mai multe decât în anul anterior.
Din totalul sesizărilor privind disparițiile de minori în ultimul an: 97 se referă la copii cu vârsta sub 5 ani; 163 la copii cu vârsta cuprinsă între 5 și 10 ani; 2.300 privesc copii cu vârsta între 10 și 14 ani; 7.342 sunt sesizări care se referă la disparițiile unor copii din grupa de vârstă 14 - 17 ani.
În fiecare an, în Europa sunt raportați în jur de 250.000 de copii dispăruți. MissingChildren Europe, federația europeană dedicată copiilor dispăruți și exploatați sexual, publică anual, de Ziua Internațională a Copiilor Dispăruți, raportul său “Cifre și tendințe” care colectează și analizează date din rețeaua sa de linii telefonice de urgență pentru copii dispăruți. În 2023, linia telefonică europeană de urgență 116 000 pentru copii dispăruți a primit 67.345 de apeluri referitoare la 7.274 de cazuri de copii dispăruți.
Cele mai recente cazuri raportate în 2023 dezvăluie că 66% dintre copiii dispăruți fie au fugit, fie au fost alungați de acasă sau din instituțiile de îngrijire, evidențiind vulnerabilitatea lor profundă. Cazurile de răpire de către părinți (18 %) și dispariția copiilor migranți (6 %), raportate la liniile telefonice de urgență, prezintă, de asemenea, tendințe îngrijorătoare care necesită atenție și sprijin imediat (Cifre și tendințe 2023). În plus, membrii MissingChildren Europe și-au exprimat îngrijorarea crescândă cu privire la fenomenul manipulării psihologice, fie online, fie offline, ca factor semnificativ care determină copiii să fugă. Din cauza vulnerabilității lor mai mari, acești copii sunt expuși riscului de a fi exploatați sexual și traficați.
Printre motivele pentru care copiii fug de la domiciliu se numără: probleme de acasă - diferitele forme de violență, conflictul, abuzul și neglijarea, schimbările în dinamica familială, stilul parental prea autoritar și consumul de alcool și droguri al unui părinte; sănătatea mintală (categorie din care fac parte mai ales tinerii cu episoade depresive și ideație suicidară); motive ce țin de ocrotirea din centrele de plasament; dorința de a se alătura familiei de origine sau cuiva apropiat; experiențe de bullying la școală, urmate de tulburări de învățare, frecvența redusă la ore și presiunea socială din partea colegilor.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) estimează că, la nivel global, până la 1 miliard de minori cu vârsta cuprinsă între 2 și 17 ani au suferit acte de violență fizică, emoțională sau sexuală, în Europa, majoritatea fiind fete. Exploatarea sexuală și abuzul asupra copiilor cuprind: agresiune sexuală, prostituție infantilă, pornografie infantilă, trafic în scopuri sexuale. Unul din 5 copii din Europa este victimă a unor forme de violență sexuală, iar în 70% până la 85% din cazuri, abuzatorul este cineva pe care copilul îl cunoaște și în care are încredere. Din cele aproape un milion de persoane traficate anual, la nivel global, jumătate sunt copii. În Europa, sunt traficați, anual, două milioane de copii. De asemenea, fiecare an, trei milioane de persoane călătoresc cu scopul de a întreține relații sexuale cu minori. Numărul din ce în ce mai mare al femeilor care călătoresc în țările în curs de dezvoltare pentru a întreține relații sexuale (plătite) cu minori nu este de neglijat. În total, acestea reprezintă aproximativ 10% din turiștii sexuali ai lumii.
Cazuri care au șocat omenirea...
* Etan Patz
Copilul din New York, în vârstă de șase ani, a fost văzut ultima oară în viață la 25 mai 1979, când a plecat de acasă dimineața, spre stația de autobuz, pentru a merge la școală.
Pedro Hernandez, un tânăr de 18 ani, care lucra la un magazin din apropierea casei lui Etan, l-a ademenit pe băiat la subsol, promițându-i un suc.
A durat câteva decenii până când s-a stabilit că Hernandez (care și-a recunoscut fapta în 2012, în timp ce era în detenție pentru alte infracțiuni) l-a sugrumat pe copil, i-a tranșat trupul și a aruncat bucățile la gunoi. Între timp, poza lui Etan a fost afișată în locuri publice, inclusiv pe ambalajul cutiilor de lapte din întreaga țară.
Cazul lui Etan a contribuit la instaurarea unei epoci a fricii în rândul familiilor americane și i-a făcut pe părinții mai reticenți în a le permite copiilor să circule nesupravegheați.
Trupul lui Etan nu a fost găsit niciodată, iar copilul a fost declarat, oficial, decedat, în 2001.
În aprilie 2017, părinții lui Etan au fost prezenți în instanță, când Hernandez a fost condamnat la 25 de ani de închisoare pentru răpirea și uciderea fiului lor. Etan ar fi avut, atunci, 44 de ani. În ziua procesului, dl Patz și-a întors privirile către Hernandez și i-a spus: “Pedro Hernandez, după toți acești ani, știm, în sfârșit, ce secret sumbru ai purtat în suflet. Ni l-ai răpit pe copilul nostru iubit și l-ai aruncat la gunoi. Nu te voi ierta niciodată. Dumnezeul căruia i te rogi nu te va ierta niciodată.” Hernandez a privit drept înainte, fața lui nu trăda nicio emoție.
* Elisabeth Fritzl
În august 1984, Josef Fritzl și-a ademenit fiica, pe Elisabeth, în subsolul casei lor, din Amstetten, Austria. Pe atunci, fata avea doar 18 ani.
Mama lui Elisabeth s-a adresat poliției, fără să știe că fata era ținută în captivitate la doar câțiva metri distanță. Adolescenta a fost forțată să scrie scrisori spunând că a fugit de acasă.
Pe parcursul a 24 de ani de captivitate, Fritzl a făcut șapte copii cu fiica sa, dar unul dintre ei a murit la scurt timp după naștere.
Trei dintre copii au fost ținuți în pivniță - bine izolată fonic - alături de mama lor, iar ceilalți trei au fost aduși în casă. Fritzl i-a spus soției sale că acei copii au fost abandonați de către Elisabeth pentru că nu putea să-i îngrijească. Unul dintre copiii ținuți în pivniță s-a îmbolnăvit grav în 2008 și acela a fost momentul în care medicii și poliția au descoperit grozăviile comise de Fritzl.
Fritzl a fost condamnat la închisoare pe viață în 2009. Anchetatorii spun că, în cei 24 de ani, a violat-o pe fiica sa de mai mult de 3.000 de ori.
* Jaycee Dugard
Jaycee avea 11 ani când, în 1991, a fost răpită din fața casei, dintr-un oraș din California.
Fata a fost sechestrată de Phillip Garrido și ținută în captivitate într-o anexă din grădina acestuia, fiind supusă unor agresiuni sexuale timp de peste 18 ani. În captivitate, Jaycee a născut doi copii (unul când avea doar 14 ani), al căror tată era chiar cel care o răpise.
Jaycee a trăit în tot acest timp sub amenințarea că, dacă încearcă să fugă, va fi sfâșiată de câinii lăsați liberi în grădină.
Suspiciunile au apărut în august 2009, când Garrido, care avea o condamnare anterioară pentru viol, le-a dus pe Jaycee și pe cele două fiice ale sale la tribunal, unde se judeca cererea lui de liberare condiționată.
Ulterior, a fost condamnat la 431 de ani de închisoare, iar soția sa, Nancy Garrido, a fost condamnată la închisoare pe viață pentru răpire, complicitate la viol și sechestrare de persoană.
* Elizabeth Smart
Cazul fetei care a fost răpită din dormitorul ei, în iunie 2002, a șocat întreaga comunitate americană. Elizabeth avea 14 ani, când fanaticul religios Brian Mitchell a dus-o într-o tabără improvizată pe coasta unui munte, nu
departe de casa ei din Salt Lake City, Utah, unde Elizabeth a fost abuzată, amețită cu droguri și alcool, legată cu lanțuri de un copac și violată în fiecare zi.
A fost salvată după ce un motociclist a recunoscut-o și a alertat poliția.
După ce, inițial, a fost considerat inapt pentru a fi judecat, Mitchell a fost condamnat, în mai 2011, la închisoare pe viață pentru viol, răpire și tâlhărie.
* Michelle Knight, Amanda Berry
și Gina DeJesus
Cele trei adolescente au dispărut, una câte una, în Cleveland, Ohio, între 2002 și 2004. Toate au fost sechestrate de Ariel Castro, fost șofer de autobuz școlar. Castro a făcut un copil cu Amanda Berry, iar Michelle Knight a suferit mai multe avorturi.
În mai 2013, tinerele au scăpat, după ce una dintre ele a reușit să spargă o parte din ușă și a chemat vecinii în ajutor. Castro a acceptat să pledeze vinovat pentru a evita pedeapsa cu moartea și a fost condamnat la închisoare pe viață plus încă 1.000 de ani de detenție, în august 2013. O lună mai târziu, a fost găsit spânzurat în celula sa.
MissingChildren Europe face apel la publicul larg, organizații și autorități să fie solidare cu copiii dispăruți și să continue să sprijine liniile telefonice de urgență 116.000.
(surse documentare și foto - news.sky.com, missingchildreneurope.eu, pbc2019.org, salvaticopiii.ro)
Documentar de ILEANA SANDU
