Duminica, 15 iunie, a.c., un autocar
cu 50 de pensionari pleaca, la
ora 8, din Targu-Mures, cu destinatia
manastirea Nicula din judetul
Cluj. Expeditia este condusa de
distinsa doamna Kovacs Irma,
presedinta Asociatiei Pensionarilor
din judetul Mures. Trebuie sa
remarc sincer ca doamna Kovacs Irma este o mare
sufletista. Tot ce organizeaza dansa pentru pensionari
se face pe sume incredibil de modice, ca si in
cazul pelerinajului de la manastirea Nicula. E
adevarat, doamna Kovacs Irma apeleaza de multe
ori la sprijinul primarului dr. Dorin Florea. Am venit cu
acest exemplu benefic pentru pensionarii din
Asociatia Targu-Mures, deoarece meritul este,
deopotriva, atat al primarului Dorin Florea, care ii
respecta pe pensionari, cat si al doamnei Kovacs
Irma, o presedinta care-si respecta primarul.
Mergand de la Targu-Mures spre Cluj, intram in
orasul Gherla, renumit pentru penitenciarul sau, unde
au suferit si au murit multi luptatori anticomunisti. La
dreapta (spre miazazi), pe un drum forestier de circa
12 kilometri, ajungem la manastirea
Nicula, vestita in toata
Europa. Noi am ajuns la manastirea
Nicula in duminica de
15 iunie 2014, cand nu era
niciun praznic major. Ne imaginam
ce este intr-o zi de
BUNAVESTIRE sau ADORMIREA
MAICII DOMNULUI!
Credinciosii ocolesc, in
genunchi, manastirea si se
roaga, apoi, la Sfanta Icoana a
Maicii Domnului.
Cand am ajuns noi, la ora 12, tocmai se sfarsise
liturghia. Insirati pe randuri, enoriasii ieseau din
biserica si erau miruiti cu apa sfintita de doi calugari.
Am patruns in biserica Sfintei Manastiri, unde zeci
de enoriasi, stand la rand, sarutau icoanele sfintite.
Arhimandritul Andrei Coroian, care este si staretul
manastirii Nicula, a editat, in anul 2011, o mica, dar
frumoasa monografie a manastirii. Astfel, aflam ca,
in anul 1300, calugarul Nicolae a dat numele sau
satului si ulterior manastirii. Icoana Sfanta a Maicii
Domnului, pictata in stil bizantin, a fost pictata in
anul 1681 de catre preotul ortodox Luca din Iclod.
Fata Maicii Domnului este pictata in culoarea
galbena a spicului de grau. Cu bratul stang il tine
ocrotitor pe pruncul Iisus Hristos, iar bratul drept
arata spre EL, sugerand originea lui divina. FECIOARA
are doua stelute: una pe crestet, cealalta pe umarul
drept. Minunile au inceput sa apara in data de 15
februarie 1699, cand militarii regimentului imparatesc
al lui VASSAS, rugandu-se in biserica, au observat
cu uimire ca icoana Maicii Domnului a inceput sa
lacrimeze cu lacrimi de mir in boabe mari, unele
ajungand pana la gura, altele rostogolindu-se pana
la pamant. Aceasta minune a tinut mai bine de trei
saptamani. Vestea a strabatut, ca fulgerul, mii de
kilometri, ajungand pana la Curtea Imperiala de la
Viena. Contele Sigismund Kornis, care era guvernatorul
Transilvaniei, a hotarat sa duca icoana in
castelul sau din Benediuc. Acolo a stat din 12 pana
in 25 martie (doua saptamani), dar, la protestele
credinciosilor din perimetrul satului Nicula, a readus
icoana la manastirea Nicula. Imparatul de la Viena a
hotarat, pentru a potoli spiritele, ca locul icoanei este
la manastirea Nicula, spre a fi venerata de ortodocsi,
catolici, reformati, de valahi, de unguri si de etnici
germani. Dar peregrinarile Sfintei icoane nu s-au oprit
aici. In perioadele de pericol, 1714-1782 sau 19481962, ea a fost ascunsa de calugari, fiind ingropata
in pamant. Comunistii au dus-o la Cluj, la sediul
Arhiepiscopiei Ortodoxe. A revenit la manastirea
Nicula, intr-o procesiune impresionanta, in data
de 24 martie 1992, inainte de Bunavestire. Acolo
unde este si astazi, spre bucuria credinciosilor de
orice etnie si de orice cult religios, deoarece icoana
a ajutat pe cei multi care s-au rugat la ea, savarsind
miracole absolut divine.
In monografia Arhimandritului Andrei Coroian sunt
relatate 35 de minuni mai importante. Citindu-le, nu poti
sa nu-ti stapanesti lacrimile, constatand puterea
credintei in unele cazuri disperate. Iata minunea
numerotata cu nr. 28. E vorba de doua surori din
Bucuresti. Sora cea mai mica era disperata. Si-a dorit o
familie care sa fie implinita cu un copil. Dar, cu toate
tratamentele si investigatiile medicale, ea nu putea
ramane insarcinata. In data de 18 martie 2008, sora
cea mai mare, la indemnul celui care a fost Mitropolitul
Bartolomeu, a mers la manastirea Nicula si s-a rugat,
dupa vecernie, la icoana Facatoare de Minuni, pentru
ca sora cea mica sa poata avea un copil. Rugandu-se
in genunchi a auzit un glas. "Sora ta va avea o fetita pe
care o va chema Antonia�. Dupa trei saptamani, sora
cea mica a ramas insarcinata. Dupa trei luni o ecografie
releva ca nu va avea o fetita, ci un baietel. Dar sora
cea mare a ramas ferma: "Eu sunt sigura ca vei avea o
fetita. Maica Domnului nu minte!� Dupa un timp,
ecograful releva ca, intr-adevar,
va avea o fetita, dar care e
suspecta, de autism. Medicul i-a
sugerat sa faca un avort. De
suparare, sora cea mica a incaruntit
peste noapte. Dar sora cea
mare o incuraja ferm: ,,Vei avea o
fetita perfect sanatoasa. Maica
Domnului nu ti-ar darui un copil
cu probleme�. Si, intr-adevar, pe
data de 19 decembrie, CHIAR DE
ZIUA El DE NASTERE, Maica
Domnului i-a daruit o fetita
frumoasa si sanatoasa. Au botezat-o Antonia...
Minunile icoanei sunt absolut divine: s-au vindecat,
rugandu-se la ea, oameni posedati, paralitici si cu tumori
grave. Citand, insa, minunea savarsita de icoana pentru
cele doua surori, mi-am amintit de cel mai frumos basm
cult din literatura romana. E vorba de "Fat-Frumos din
lacrima� al genialului poet Mihai Eminescu. Acolo, o
imparateasa tanara si frumoasa, care nu putea avea
copii, s-a rugat la o icoana de argint a Maicii Domnului.
Icoana MAICI DURERII a lacrimat. Imparateasa a sorbit
cu nesat lacrima icoanei si a ramas insarcinata. Asa
s-a nascut apoi Fat-Frumos din lacrima. Un basm
tulburator de frumos, unde teluricul se impleteste cu
astralul, unde relatiile lui Fat Frumos cu femeile din
viata lui (inclusiv cu Muma Padurii) sunt descrise cu
multa profunzime de Mihai Eminescu. Poetul nostru
national avea doar 19 ani cand a scris acest
extraordinar basm. Se pune intrebarea: a auzit Mihai
Eminescu de minunile icoanei de la Nicula? E posibil,
pentru ca asa cum faima icoanei a ajuns pana la Curtea
Imperiala de la Viena, ea a putut traversa si muntii
Bucovinei pana la tanarul Eminescu.
Si inca ceva: sunt unii care mai pun la indoiala
miracolele savarsite de unele icoane. Tuturor le voi
raspunde cu profesiunea de credinta a Arhimandritului
Andrei Tudor, staret la manastirea Dervent (Dobrogea),
in monografia ,,Istoria crucilor de leac� (2009): "Orice
icoana este o fereastra catre Dumnezeu si, in acelasi
timp, o fereastra de cer... Este mijlocul pe care l-a ales
pentru a fi mai aproape de noi�.
La intoarcerea de la manastirea Nicula, tanarul
nostru ghid Adrian Sanislav, caruia ii laudam, inca o
data, spiritul organizatoric, a oprit autocarul in centrul
municipiului Turda. Cei 50 de pensionari s-au asezat pe
o terasa si au savurat fericiti o bere, un suc, o cafea.
Multumim doamna Kovacs Irma, multumim Adrian
Sanislav! Pelerinajul la manastirea Nicula a fost frumos,
reusit si cu un final fericit. N-ar strica, poate, sa mergem
in fiecare an la manastire, toti cei care credem in
minunile divine!
MARIUS NANU,
Cercul ASTRA Iernut
