Ne aflam, asadar, in preajma alegerilor europarlamentare
si apoi, la finele anului, a celor
prezidentiale. Or, ce constatam in aceste zile? Ca "la
varf�, atmosfera politica se incinge, incep atacurile
"sub centura�, ca, dupa anuntarea eurocandidatilor,
inclusiv a solutionarii contestatiilor (cazul actorului
Mircea Diaconu fiind "emblematic� in acest sens, in
lupta cu� sistemul), partidele fac pronosticuri (chiar
si nominalizari) cu privire la viitorii prezidentiali. Mai
observam ca "prietenii� de altadata (Ponta � Crin
Antonescu) au devenit dusmani, se improasca cu
noroi, dupa ce, nu cu mult timp in urma, reusisera,
impreuna, sa beneficieze � dupa alegerile din 2012 �
de o incredibila majoritate parlamentara: de circa
70%! Asta, desigur, luate impreuna � PSD, PNL, PC,
UNPR! Din pacate, asa cum viata a confirmat,
defunctul USL � alcatuit, la un moment dat, din
partidele mentionate � avea sa fie unul dintre marile
proiecte politice esuate. Nu singurul, deci, intrucat,
daca ne amintim, cu ani in urma a mai existat o coalitie
a marii dezamagiri. Prin semnarea, la vremea
respectiva, a "Parteneriatului pentru
Romania�, actorii principali fiind
atunci PSD si PDL! Si atunci, ca si mai
recent, majoritatea romanilor au
jubilat. Dar, mai ales, au sperat ca, printr-o reprezentare
parlamentara de 70 la suta, masurile, legile
dezvoltarii si sociale vor trece pe banda rulanta, iar
cei care i-au trimis in Parlament si la guvernare
(adica, noi, romanii de rand) vor depasi efectele crizei
cu mai putine sacrificii.
...Insa, eroare! Dupa un inceput promitator (ne
referim exclusiv la fostul USL), au inceput dezamagirile.
Ni s-a demonstrat noua, celorlalti, ca
orgoliile, interesele divergente sunt prea puternice
pentru ca cele doua mari partide (PSD si PNL, din
defunctul USL) sa poata convietui. Desi, atat Victor
Ponta, cat si Crin Antonescu au promis ca nu vor
repeta istoria jalnica a CDR si, mai recent, a Aliantei
Dreptate si Adevar.
Numai ca, dupa o perioada cand seara se certau
si se amenintau, iar dimineata se impacau, in final,
esecul era (cum a si fost) previzibil. Pana acum, viata
a demonstrat, daca mai era nevoie, ca, de regula,
conflictele mici "naruie� proiectele mari, ca, in
perioada postrevolutionara, nicio coalitie din partide
romanesti nu si-a dus la bun sfarsit proiectele si
promisiunile anuntate, la data constituirii lor, sau, mai
ales, in campaniile electorale. Ceea ce s-a intamplat
in Romania, in aceasta perioada, datorita incapacitatii
partidelor romanesti de a guverna eficient
si responsabil impreuna, seamana cu un scenariu de
surginte africana, in care o tara se cufunda intr-un
proces continuu de degradare economica, iar elitele
(inclusiv cele din opozitie!) nici nu doresc si nici nu
au capacitatea intelectuala si organizationala pentru
a opri procesul.
�Asa se face ca "zvonul� ce anunta (la inceput,
in culise) cooptarea UDMR la guvernare avea sa
devina realitate. cu atat mai mult cu cat, chiar inaintea
ruperii USL, Victor Ponta i-a mai vrut, la inceputul
mandatului, la guvernare, daca nu se impotrivea atunci
liderul PNL, Crin Antonescu. Iar, dupa ce s-a ivit
momentul � transformarea USL in USD � UDMR a
devenit "aliatul de nadejde� al lui Ponta! Cu un pret
insa enorm. In orice "combinatie� politica s-a angajat
UDMR � vizavi de partidele romanesti �, fostul
presedinte al Uniunii, Marko B�la, avea o vorba: "Chiar
daca unii se impotrivesc propunerilor noastre (ale
UDMR � n.n.), pana la urma, repetand la nesfarsit
cererile maghiarimii, ceea ce, la un moment dat, parea
de neconceput, in materie de drepturi ale comunitatii
maghiare, s-au realizat pas cu pas�.
Intrebare: cine le-a promis ca, de vreo douazeci
si trei de ani, sa spuna (si sa ceara) cam tot ce le
trece prin cap? Pai, nu partidele romanesti, aflate
la guvernare, lideri precum Victor Ponta? Si nu numai
el� Concluzia? In 2014 � anul celor doua alegeri de
care scriam la inceput � am trait, in plan politic, alta
conjunctura, cu aceeasi partitura:
UDMR, la guvernare pe usa din dos.
Acum, in 2014, Victor Ponta � impins
de la spate de� baronii PSD � cocheteaza
cu� Presedintia. Si daca, in cele
din urma, va fi, intr-adevar, prezidentiabilul PSD la
Cotroceni (ipoteza seducatoare pentru un politician
ca el, ahtiat de putere!), n-ar fi exclus ca Victor Ponta
sa fie "copia trasa la indigo� a mentorului sau, Adrian
Nastase, care si el pierduse "prezidentialele�, dupa
ce � in plina campanie electorala (in 2004) � il vizitase
pe Marko Bela (pe atunci, presedinte al UDMR) la
cabinetul senatorial al acestuia din Targu-Mures,
vizita in urma careia electoratul din Ardeal l-a
"sanctionat� la urne! S-ar dovedi inca o data cum Ponta
si-ar putea si el taia singur craca de sub picioare! Ca
atunci cand intri in� mocirla, greu mai iesi "curat� in
fata alegatorilor! Ar fi, cum s-ar spune, zvonul
confirmat, candidatul esuat! Vom trai si vom vedea�
Deocamdata, extrapoland, observam un lucru:
contractul Romaniei cu modernitatea, pe care
credeam ca l-am semnat inca din primele luni dupa
Revolutie, ramane inca si astazi o vasta neimplinire,
cu prea multe lucruri vechi si prea putine lucruri noi.
Disfunctiile, grave, ineficiente, poverile birocratice si
insuficienta cadrului legal, ne arata astazi � cand
politicienii se dau in� stamba � un tablou nesatisfacator
al tarii noastre. Am intrat in lumea reala,
lumea capitalista, cu scheme de gandire si prejudecati
incompatibile cu aceasta lume. Ne-am
desprins foarte greu si inca nu pe de-a intregul de
vechile mentalitati. Astfel, nu s-ar mai fura atat de
mult in Romania, iar tara nu ar mai fi, in continuare,�
devalizata. Alegerile vin si trec, dar, deocamdata,
saracia ramane� Asta e cam tot ce pot politicienii
contabiliza, in perspectiva alegerilor, a campaniei
electorale ce va fi, in curand, declansata oficial�
