Un italian angajeaza trei romani sa-i vopseasca gardul care
imprejmuia casa. Dis-de-dimineata, inainte de a pleca la serviciu,
italianul le da celor trei instructiunile:
- Aveti aici trei galeti de vopsea, care va vor ajunge sa vopsiti tot
gardul. In bucatarie e mancare, cand o sa vi se faca foame, va puteti
servi. Aaa, era sa uit. Ati vazut calul pe care il tin inchis in spatele curtii?
Sa nu cumva sa lasati poarta deschisa, sa scape de acolo, ca nu stiu
ce fac cu voi. S-a inteles?
- Am inteles, sefu, raspund romanii intr-un glas.
Pleaca italianul, iar romanii se apuca de treaba. Nu dupa mult timp,
unul din ei zice:
- Mai, da mie mi s-a facut foame; hai sa vedem ce are asta de mancare!
Bucataria italianului e plina de bunatati. Dupa un ospat pe cinste,
romanii cauta si ceva de baut, dar nu gasesc decat apa de la robinet.
Atunci, unul dintre ei zice:
- Ma, stiu eu cum sa facem rost de bautura. Mergem si vindem o
galeata de vopsea, cumparam bautura, iar vopseaua ce ramane o mai
diluam, o mai "lungim� si terminam noi gardul.
Dupa ce au baut, cei trei s-au apucat de vopsit, dar, cand mai aveau
vreo cativa metri din gard, se termina vopseaua.
- Acum ce facem? De unde luam vopsea? Italianul o sa-si dea seama
ca noi am luat-o...
- Ma fratilor, las� pe mine, zice unul mai istet, ca stiu eu cum facem.
Mai strangem putina vopsea pe pensula si dam pe botul calului, iar
cand va veni italianul, ii vom spune ca acesta a scapat si a baut-o.
Zis si facut. Pe seara, ajunge si italianul acasa.
- Mai, oameni buni, ce-ati facut cu vopseaua? Eu am calculat la fix si
trebuia sa va ajunga.
- Sefu�, ne pare tare rau, dar a scapat calul si a baut-o.
La auzul acestor vorbe, italianul intra in casa, ia pusca si, nici una
nici doua, impusca bietul cal.
- Domnule, ce ai facut, pentru o galeata de vopsea ai omorat saracul
animal? Iti cumparam noi alta...
- Mai fratilor, vedeti voi casa asta? Tot cu romani am facut-o. Da-l
incolo de cal, ca mi-a mai mancat treizeci de saci de ciment, opt sute
de caramizi si patru grinzi....
Va las cu bine si nu uitati sa ramaneti oameni!
Parintele GHEORGHE SINCAN,
paroh la Targu-Mures
