ADEVARUL ISTORIC, cunoscut foarte bine de
Ungaria si de unguri, dar trecut sub o condamnabila
tacere de autoritatile de la Bucuresti si partidele
politice parlamentare, este urmatorul:
1) Dupa Tratatul de la Trianon, din 4 iunie 1920,
Ungaria a actionat si a reusit sa obtina despagubiri
din partea statului roman pentru toate imobilele pe
care le-a avut in proprietate statul ungar in Ardeal,
pana la 1 Decembrie 1918, precum si pentru optantii
unguri. Sub aceasta denumire de optanti sunt
cunoscuti acei cetateni romani de etnie ungara
care, dupa Tratatul de la Trianon, au optat pentru
cetatenia Ungariei si au parasit Romania. In total au
fost 367 optanti. Optantii unguri, impreuna cu Ungaria
au depus numeroase reclamatii la Societatea
Natiunilor si au deschis foarte multe procese cerand
despagubiri pentru imobilele lor care au intrat in
proprietatea statului roman. La propunerea Consiliului
Societatii Natiunilor s-a format Tribunalul Arbitral
Romano-Ungar de la Paris, unde a avut loc
procesul optantilor unguri, in perioada 1923-1930.
Diferendul dintre Ungaria si Romania a fost bine
analizat si prezentat de catre Nicolae Titulescu,
ministrul de Externe al Romaniei, in expunerea tinuta
in Consiliul Societatii Natiunilor, in ziua de 5 iulie
1923. Acum 90 de ani, Nicolae Titulescu a subliniat
ca Ungaria pretinde "plata in aur a despagubirilor�,
iar optantii unguri puteau sa-si pastreze bunurile
imobile in cadrul legilor romanesti, dar nu au facut-o,
acceptand sa fie despagubiti. In urma negocierilor
purtate intre delegatia Romaniei, condusa de
ministrul de Externe, Nicolae Titulescu, si delegatia
Ungariei, condusa de contele Albert Appony, si a
Conventiilor de la Haga (din 20 ianuarie 1930) si Paris
(21 aprilie 1930) s-a decis ca plata despagubirilor
stabilite de Tribunalul Arbitral de la Paris se face din
Fondul Agrar deschis in Elvetia, la o banca din Basel,
de catre statul roman. Din acest fond au fost platite
despagubiri uriase catre Ungaria si optantii unguri.
Incepand cu anul 1931 sumele destinate despagubirilor
catre Ungaria si optantii unguri au fost evidentiate in
Bugetul de venituri si cheltuieli al Romaniei. Dupa unele
surse, suma despagubirilor s-a ridicat la echivalentul a
peste 100 tone aur pur (de 24 carate), iar dupa alti
cercetatori, la circa 600 tone aur pur. Dupa mai bine de
80 de ani de la plata despagubirilor catre Ungaria si
optantii unguri, precum si dupa deschiderea arhivelor
pe aceasta tema, guvernatorul Bancii Nationale a
Romaniei, presedintii si premierii Romaniei, ministrii de
Finante si directorii S.R.I. si S.I.E., precum si multi
academicieni si istorici cunosc suma totala a platilor
facute de poporul roman si statul roman pentru
imobilele care au apartinut Ungariei si ungurilor pana
in anul 1918 in Ardeal. In mod inexplicabil, cu totii o
pastreaza la secret! De ce ? Pentru ca poporul roman
si Parchetul sa nu afle ca retrocedarile postdecembriste
catre bisericile maghiare si numeroase
alte persoane juridice si fizice ungare sunt ilegale si in
fapt reprezinta nationalizarea de catre Ungaria a mii
de cladiri istorice si a milioane de hectare de padure si
terenuri agricole din Romania, mai ales din Ardeal.
Este cert ca exproprierea imobilelor din Ardeal, care
au apartinut Ungariei, optantilor unguri si bisericilor
maghiare s-a facut prin acordarea de despagubiri
din partea statului roman! Exista documente
oficiale referitoare la cladirile, terenurile agricole
si padurile expropriate.
(va urma)
Documentar realizat de
