De-o vreme încoace, după părăsirea, în decembrie trecut, a jilţului prezidenţial de la Cotroceni, ce-i drept cam cu coada între picioare, Traian Băsescu se comportă suspect, dezamăgitor, penibil, uneori revoltător pentru un fost şef de stat, lăsând impresia că Dumnezeu îi ia minţile. Nu spune, oare, românul că, dacă Dumnezeu vrea să-i arate unui păcătos că a greşit, că o ia razna, ca să-l pedepsească pentru ieşirile lui stupide, îi ia judecata sănătoasă?
Dezamăgitor s-a comportat Traian Băsescu din momentul în care, ca un bătrân fost FSN-ist, s-a rupt de Stolojan, de Petre Roman, plângând fariseic, vărsând lacrimi de crocodil pe umerii lor, pentru a le lua puterea politică. Un comportament mizerabil a avut şi când era primar general al Capitalei, şi atunci când a fost mai-marele PD, arătându-şi ticăloşia, cu un caracteristic, penibil comportament doveditor, în cei 10 ani cât a fost preşedintele României. Cu pâinea şi cuţitul în mână, Traian Băsescu s-a comportat ca un satrap, ca un zbir, încălcând, cu nonşalanţă, legi şi Constituţie, deopotrivă, de prea multe ori dându-şi, spectaculos, în petic! Niciodată românii nu vor uita acea neagră seară de mai a anului 2010, când, în dispreţul total faţă de români, dar şi faţă de premierul Emil Boc, mâna lui dreaptă, unealtă supusă, fidelă până la acel sentiment de îngreţoşare şi vomă inevitabilă, într-un băţos dispreţ faţă de oamenii care au muncit o viaţă, faţă de cei care îşi duc traiul abia de pe o zi pe alta, anunţa el, nu premierul, aşa cum ar fi fost firesc şi legal, într-un stat de drept, tăierea, fără vreo justificare reală, legală, a salariilor şi a pensiilor. Unii bătrâni au protestat, în felul lor, de români umiliţi şi dispreţuiţi, aruncându-se de pe acoperişurile unor blocuri. Vieţile lor le are pe conştiinţă acest fost comic-preşedinte, un saltimbanc politic, un ins care, la Cotroceni, a confundat puterea politică în urmăritul beneficiu propriu, nu în cel naţional. Niciun interes naţional, ci doar unul singur, băsescian. Asta a gândit, asta a făcut!
Şi nu-ţi vine să crezi cum îi mai umblă acum meliţa, ce-şi mai bate gura, ce mai măcăne, precum o moară neferecată, în acest rău-mirositor climat politic românesc. În loc să-şi vadă de treabă, să stea cuminte pe fundul lui, să cugete, să mediteze la cât rău a făcut el, ca preşedinte, ţării şi românilor, să se ocupe de nepoţi, se avântă, precum o făcea cândva, ca premier, şi Adrian Năstase, în vâltoarea periculoasă a bătăliilor politice din care, precum şi în acel basm cu împăratul gol, ies şi mai mult în evidenţă mizeriile pe care le-a făcut ca şef de stat.
„Cu fratele în arest, acum arestat la domiciliu, cu ginerele anchetat într-un dosar penal de şantaj, cu protejata sa, Elena Udrea, arestată pentru corupţie, spălare de bani, mită, treptat-treptat, Traian Băsescu s-a sinucis politic, în direct, aruncându-se în cap de pe piedestalul (…) pe care el însuşi sau alţi admiratori ai domniei sale i l-au ridicat în cei 10 ani de mandat, abia încheiat în urmă cu patru luni." L-am citat pe un coleg jurnalist, tocmai pentru marele adevăr rostit în această vânzoleală politică românească, învolburându-se, de la o seară la alta, pe ecranele penibilelor televiziuni româneşti. Este cazul lui Traian Băsescu încă o dovadă evidentă, cât se poate de convingătoare, de lămuritoare, cât de periculos este drogul amăgitor al puterii care pe un politician îl duce, inevitabil, luându-i mintea, pe acea cale a pierzaniei!
Iar laţul se strânge tot mai tare în jurul gâtului lui Traian Băsescu, cel care nu mai este acel închipuit Zeus, nici preşedintele-jucător, ci un politician timorat, tot mai îngrijorat de ce ar putea urma. De pildă, probabil că şi el este convins, că „Dosarul Flota" nu-i chiar atât de închis, cum unii cred, că nici situaţia casei din strada Mihăileanu nu le este atât de străină domnilor chemaţi să aplice legea. Laura Codruţa Kövesi ştie prea bine, deşi prin „antenele" altora a răspândit un adevăr şi este, prin funcţia deţinută, la curent cu dosarele privind alimentarea campaniei prezidenţiale a lui Traian Băsescu cu bani de la Cocoş-ul, fostul soţ al Elenei, de la Pinalti şi de la alţii, cu „ţintă certă". Date foarte importante, acuzatoare, ilegale, „cu mult peste cele care au fost folosite, pentru a-l băga după gratii pe fostul premier Adrian Năstase." Ce să mai spui? Cum să nu te întrebi: oare cum poate fi scăpat Traian Băsescu, tocmai de acel „DNA care comunica românilor că el, Traian Băsescu, a fost beneficiarul hoţiilor?".
Românul nu se mai miră, deloc, în faţa aberaţiilor băsesciene! La 22 martie a.c., Traian Băsescu declara la Timişoara: „Am preluat o ţară în care justiţia a fost la cheremul politicienilor. Am lăsat o ţară în care politicienii sunt la cheremul justiţiei. Politicienii să tremure de frica procurorilor, nu procurorii de frica politicienilor!". Inexact! Asumare a unor merite pe care nu le-a avut, ca şef de stat! Drumul la dosare s-a dat după ce Iohannis s-a instalat la Cotroceni! După cei 10 ani băsăscieni la preşedinţie, „România se află - asta-i opinia unui jurnalist - într-un haos instituţional fără precedent. Separaţia constituţională a puterilor în stat este făcută praf, procurorii se cred putere judecătorească. Parlamentul este batjocorit şi supus presiunilor de tot felul, Băsescu vorbeşte acum de un sistem judiciar abuziv şi totalitar, pe care chiar el l-a creat, puterea judecătorească se declară mână în mână cu DNA". Acesta-i adevărul!
Ce să mai spui despre caracterul unui politician, fost şef al Statului Român, care, luni, 6 aprilie a.c., la B1Tv, schimba macazul, întorcea foaia în jocul de-a „alba-neagra" şi nu mai accepta - cum spunea la Timişoara - ca „politicienii să tremure de frica procurorilor, ba chiar îi acuza pe aceştia de abuzuri repetate, vorbeşte de guantanamizare." Contrazicându-şi cei 10 ani de mandat prezidenţial, Traian Băsescu nu-i sănătos dacă nu calcă prin străchini! Acum, uitând repede ce a spus în 22 martie a.c., urechează procurorii, reproşându-le oarecum: oameni v-am făcut, şi voi îmi întoarceţi spatele? Mai altfel spus, Traian Băsescu atacă sistemul judiciar, de el proslăvit altădată. Ce zice acum, dând cojocul la întors, în nemernicia lui, nu-ţi vine să crezi! „Le recomand - declară el - tuturor celor care consideră că au fost arestaţi abuziv să se adreseze CEDO. Acest proces de guantanamizare trebuie să înceteze!". Doamne, ce-l mai aplaudă acum hoţomanii aflaţi dincolo de porţile puşcăriilor! Ba mai mult, ca fost şef de stat le recomandă să se adreseze Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO). Tocmai el care a uitat, total, că zicea că are „o singură boală, pe hoţi, iar asta nu se tratează!". Chiar că această boală, a lui de acum, nu se mai tratează! Bine zice.
Trăienel bate mai departe darabana lui fariseică, oportunistă. „Sunt - zice el - excese ale procurorilor cu arestările preventive. Nu exclud condamnări nedrepte!". Iată cum, brusc, el devine avocatul corupţilor, hoţomanilor, infractorilor!
Atacuri dure la adresa procurorilor, până la bagatelizarea activităţii Laurei Codruţa Kövesi, pe care, ca preşedinte, el a ţinut-o în braţe. În postura lui de „personaj de tip nou" („Adevărul"), Traian Băsescu critică noul Cod Penal, lăudat de el nu demult, acum ca „foarte prost", cotcodăcind să-l audă toţi că „abuzul în serviciu a devenit la ordinea zilei", „presiuni la arestare", „procurorii dau din dosare", „denunţul a dobândit valoare de probă". După care clamează: „Nu ne jucăm cu libertatea oamenilor. Senatul nu-i fabrică de trimis la eşafod", iar „Puterea judiciară din România se află în mâna Laurei Codruţa Kövesi şi a Liviei Stanciu, preşedintele Curţii Supreme". După Traian Băsescu, „în momentul actual justiţia se face şi la televizor, deoarece unor lideri ai justiţiei le convine, dar distanţa până în stradă poate fi, uneori, mică!".
Tot timpul, în cei 10 ani, Traian Băsescu dorea să fie temut. De ce? Cei cu musca pe căciulă să asculte comanda lui: „ciocu' mic!". Câte nu a făcut şi face el, în numele apărării protejatei sale Elena? Nu se dă în lături de la nimic: atacuri furibunde împotriva DNA, a Înaltei Curţi, a celor de el îmburcaţi în scaune înalte, minciuni, grosolănii după tipicul băsescian. Ăsta-i omul! Ăsta-i Traian Băsescu după 10 ani de domnie!
Replicile n-au întârziat. „Aceste atacuri - declara Livia Stanciu - nu fac altceva decât să ne descalifice ca ţară!
E regretabil că un fost preşedinte s-ar putea exprima în astfel de termeni!". Invitat la o emisiune B1Tv, Ion Cristoiu l-a întrebat dacă el, Traian Băsescu, după ce a plecat de la Cotroceni, i-a sunat vreodată pe Laura Codruţa Kövesi, pe Livia Stanciu, pe Florian Coldea. Răspuns clar - NU! Răzgândindu-se, a revenit. „Da, am sunat o singură dată, la Cabinetul doamnei Kövesi, şi i-am cerut secretarei numărul de telefon al unui procuror pentru a-mi fi prelungit permisul de port-armă. Numai că procurorul acela a lucrat tocmai la «Dosarul Flota»"! Cu Florian Coldea cum a fost? „Găsisem - spune el - la mine nişte documente secrete care nu s-au predat!". Penibil. Cine îl crede? Acesta-i un fost şef de stat? Iar în faţa unor dovezi, recunoaşte şi adaugă că a făcut-o „din silă." „Pot să vă spun - clamează el - că din silă (…) Ei sunt artizanii acestui mod de a face justiţie". Ăsta-i Traian Băsescu. Bine spunea cândva acel învăţat: „În România nu de genii e mare nevoie, ci de caractere!".
Şi ar mai fi o întrebare: oare care ar fi acele înregistrări pe care el le-ar fi dorit distruse şi, mai ales, de ce? E vorba, cumva, de dezvăluiri explozive? Chiar îşi închipuie cinicul Traian Băsescu că românii pot uita chiolhanurile lui, mai ales cele de la Golden-Blitz-ul Elenei Udrea şi al lui Cocoş, unde întârzia până dimineaţa, la ore mici? Chiar au uitat românii că el l-a decorat pe popa Tõkés, adeptul autonomiei teritoriale, pe criterii etnice, a întregii Transilvanii, cu cea mai înaltă distincţie a României?
Mai nou, Traian Băsescu iese pe piaţa politicii cu o nouă găselniţă. Cică „foarte mulţi au interes ca el să iasă din politică, inclusiv preşedintele Klaus Iohannis şi premierul Victor Ponta." Din nou o autoevaluare greşită, perdantă, printr-o eronată dovadă de narcisism. Cu el sau fără el, politica românească este tot aşa cum a fost şi va fi. Nicio pagubă! Niciun câştig! Să nu mai aibă el măcar acest gând chinuitor pentru un fost! Ba se pare că, în cutiuţa lui cu „surprize", a mai născocit el un scenariu de culise: cică, aşa spun unii, „şi-ar dori cetăţenia moldovenească, pentru a candida la Chişinău." La viaţa mea, ca ziarist care port condeiul de 52 de ani, zău că am văzut multe piese proaste, cu scenarii rocamboleşti şi regizori nechemaţi, dar asta parcă le întrece pe toate! El, Traian Băsescu, să ajungă preşedinte al Republicii Moldova? Reuşind acest scenariu ştiinţifico-fantastic, odată ajuns preşedinte al românilor de dincolo de Prut, realizând unirea dorită, el să devină preşedintele unei Românii Mari!
Ce scenariu abracadabrant!
„Singur şi neputincios" - cum se exprima Ion Cristoiu -, cu un dinte pe binomul SRI-DNA, într-o suspectă naivitate a lui, Traian Băsescu se face că nu vede că, în realitate, el se află azi între cele două focuri ale unor „răfuieli între bandele politice mafiote din România", pe care tocmai el, ca fost preşedinte, le-a încurajat şi ocrotit. Acum, când bănuieşte că „procurorii ar putea să-l bage la beci pentru fapte din timpul mandatului", intră în panică şi atacă, năucitor, justiţia. Furios pe cei pe care i-a îmburcat în înalte funcţii (Laura Codruţa Kövesi, Livia Stanciu şi Florian Coldea), că îi întorc spatele, Traian Băsescu, abia acum aflat la ceasul adevărului, se revoltă. O revoltă în genunchi!
