Așadar, în curând demarează „localele", deși, neoficial, campania se află de săptămâni în plină desfășurare, atât pe la televiziuni, cât și prin presa scrisă (și nu numai). De altfel, și mai corect, de vreo 25 de ani tot într-o luptă politică o ținem. Acum, avem „locale", apoi „parlamentare." Prin multe localități, candidații la primării (dar nu numai) sunt cam aceeași, iar cei noi abordează (ne oferă, mai precis) aceleași probleme vechi de prin 1992, 1996, 2000 etc., prezentate, desigur, într-un ambalaj european. Asta și pentru că, forțați de împrejurări, chiar și cei mai depășiți de evenimente (și nu sunt puțini în rândul politicienilor!) știu (n-au încotro!) că România se schimbă, devine mai „modernă" și mai ancorată în realitate. Și mai e ceva. Simt că electoratul s-a maturizat, a aluat-o, pe alocuri, înaintea clasei politice, că nu mai este ușor de păcălit.
Însă partea proastă a lucrurilor este că partidele (și, evident, candidații) nu au încă, în majoritatea lor, o nouă agendă politică, diferită de cea de până acum. Răspunsul lor la problemele actuale ale societății este unul dezamăgitor. Și acum, în 2016, unii mizează pe scurtimea memoriei colective, deși ar fi unii (votanți)… naivi, dar proști în niciun caz! Votantul de azi știe că nu… tot ce zboară se mănâncă; că dezvoltarea necesită timp, nu se face de pe o zi pe alta, dar când vede, totuși, că lunile, anii trec în zbor și nu se întâmplă nimic palpabil în planul vieții cotidiene, îi vor „taxa" cu mai mare atenție pe cei care le vor cere votul la „locale" și „parlamentare." Pentru că poți fi orice, în orice funcție (primar, președinte al CJ, consilier etc.), dacă nu faci nimic și doar promiți. Adică, minți alegătorii în campania electorală. Și faptul că, până acum, s-a mințit - cum spune românul - „cu vârf și-ndesat", o denotă tot ceea ce vedem cu ochii în ultimii 25-16 de ani. Și anume că:
1. Lipsa locurilor de muncă este grav resimțită în pături largi, cu stare materială precară ale populației.
Și în rândul tinerilor, mai ales!
2. Din 2010 încoace familiile din România au fost obligate să reducă permanent cheltuielile pentru a face față datoriilor sau, pur și simplu, pentru a supraviețui.
3. Dar, cum observăm cu toții, ceea ce nu s-a schimbat deloc (în bine, ci doar în rău) este flagelul corupției. O dovadă o constituie și faptul că zeci de primari sunt anchetați de procurorii DNA, iar unii au fost deja condamnați.
4. Nu avem șosele și autostrăzi la nivelul investițiilor făcute, România aflându-se, conform statisticilor, pe locul cinci în Europa, la capitolul cel mai aglomerat trafic rutier, deși avem cel mai scăzut număr de automobile raportat la populație.
Pentru că nu a fost conceput un sistem de drumuri care să treacă prin centrele mari și apoi să se ramifice către cele mici, ci s-au construit șosele care să înfrățească satele și comunele patriei, rezultatul este că atunci când ninge, ambulanța nu mai ajunge la cei suferinzi, mulți bolnavi murind cu zile!
Am dat doar aceste exemple, însă cei care s-au „îndrăgostit de Putere" - și ne vor cere voturile, din nou - să nu uite un lucru: țara asta nu este doar a lor, nu mai este România de ieri. Suntem parte componentă a Uniunii Europene. Ce-i drept, o rudă săracă, dar într-o familie respectabilă. Și fiecare la funcția pe care o va ocupa, are datoria de a contribui, cu competențele de care dispune, la ieșirea din impasul în care ne aflăm, la eliminarea (sau măcar diminuarea) unora din „necazurile" enumerate mai sus!
