Tot mai des auzim ştiri despre mafia românească, curios să aflu ce presupune această noţiune am căutat în Dicţionarul Explicativ al Limbii Române şi am găsit următoarea explicaţie: Mafie - „Asociaţie teroristă secretă care practică şantajul şi asasinatul; grup de persoane legate între ele prin preocupări comune şi care îşi apără cu orice preţ interesele meschine." Domnule, să vezi că această denumire se potriveşte de minune pentru multe sectoare din viaţa politică, socială sau economică a României. Prin urmare nu este deloc exagerat când se afirmă că România este un stat mafiot, de ocolit pentru investitori cinstiţi, turişti, mai nou chiar şi de emigranţi din Africa sau Orientul Mijlociu. Anul trecut, de când cu acea cotă obligatorie de emigranţi obligaţi să-i primească Ţările Uniunii Europene, circula o glumă pe la noi. Se spune că la intrarea în Germania a fost afişat un banner uriaş, pe care era scris „Bine aţi venit în România!", aşa, ca să fie speriaţi azilanţii care auziseră că în România, ţară binecuvântată de Dumnezeu cu numeroase resurse naturale, nu există mila şi pomana nemţească.
Revenind la Mafia din România, cu toate că oficial fenomenul nu este recunoscut de vremelnicii guvernanţi, mass-media ne prezintă zilnic ştiri, evenimente despre mafioţi capturaţi de Poliţie şi daţi pe mâna DNA, o instituţie, deocamdată curată. Să începem cu Mafia politică aciuată prin Parlament, grupuri de parlamentari care îşi fac legi capabile să le apere privilegiile. Rar, foarte rar mai auzim despre parlamentari ajunşi după gratii. Culmea ironiei, după ce au fost arestaţi, cercetaţi, condamnaţi, nu se mai publică nimic despre confiscarea averilor ilicite. Stau oamenii cuminţi la răcoare, un an, doi, eventual mai organizează din umbră o manifestaţie pentru o graţiere, iar în Penitenciar au un regim preferenţial. Întâmplător am aflat că Elena Udrea, încarcerată la un penitenciar din judeţul Prahova, era cazată într-o cameră cu încă o singură persoană, cu un regim de detenţie diferit de al celorlalte deţinute condamnate la ani grei de închisoare pentru fapte cu mult mai puţin periculoase decât ale
ex-ministrului. Apropo de mafia politică, se adună câţiva politicieni şi propun o lege prin care se poate vinde străinilor până şi iarba cu mărăcinii de pe marginea drumului. Să-mi fie cu iertare, se mai poate spune că nu există mafie politică, organizată în secret sau pe faţă, cu politicieni condamnaţi penal? Şantajul, poate chiar şi crime fac parte din arsenalul mafioţilor români, iar dacă un ziarist care deţine documente concrete despre implicarea mafiei politice în distrugerea patrimoniului naţional încearcă să publice adevărul, imediat i se aplică măsuri coercitive…
Să amintim un alt domeniu de activitate al mafiei româneşti, mai precis de cel din sectorul de valorificare şi procesare a producţiei agricole româneşti, domeniu, în care, deocamdată, DNA nu s-a implicat. Prin importul masiv de produse agroalimentare din străinătate, prin politici discriminatorii ale companiilor multinaţionale, micul fermier român a ajuns la sapă de lemn, iar fermierii mari supravieţuiesc printr-un miracol. Concret, să nu fiu acuzat că spun minciuni. S-a lichidat Fabrica de conserve din Târgu-Mureş; Fabrica de zahăr a fost distrusă, rasă de pe suprafaţa pământului; Industria Cărnii, cu depozitul frigorific, abator, fabrică de mezeluri, a fost vândută străinilor, în locul ei au apărut trei supermarketuri cu capital străin şi mărfuri din import; Industria laptelui s-a privatizat, au dispărut fabricile de lapte praf din Reghin şi Luduş, astăzi preţul la laptele românesc îl stabilesc managerii firmelor străine; se importă masiv lapte din Ungaria şi Polonia, în timp ce pentru lapte românesc se oferă 0,80 lei /kg, în ideea să fie desfiinţat şi sectorul zootehnic din fermele româneşti; Depozitele de legume fructe, cu silozuri dotate cu temperatură controlată, cu magazine de desfacere au fost privatizate, lichidate, la fel şi depozitele pentru cereale şi plante tehnice. Am îndrăznit să scriu în urmă cu două decenii despre dezastrul din sectorul de valorificare a legumelor şi fructelor, condus la vremea aceea de un fost ofiţer şi o doamnă refugiată prin Canada, iar ofiţerul pe post de jurist mi-a atras atenţia, în mod foarte serios, să-mi văd de treabă, altfel voi avea treabă cu justiţia. În primăvară l-am văzut în redacţie, la uşa şefului, şi m-a apucat, aşa, un dor de haiducit, să-i spun că eu sunt amărâtul de jurnalist pe care l-a ameninţat cu puşcăria…, dar vorba aceea „Pleacă ai noştri, vin ai noştri...". Tot o „lele Mărie, dar cu altă pălărie."
Să mai amintim despre Mafia din sistemul de sănătate, unde o grupare de specialişti în medicină au pus mâna pe putere şi pentru a-şi menţine privilegiile îşi promovează odraslele, iar tinerii medici valoroşi sunt obligaţi să-şi rostuiască un viitor printre străini. N-am crezut şi nu pot crede că un medic de valoare, vorba aceea-elita intelectualilor români, poate să intre în cârdăşie cu mafia din domeniul dezinfectanţilor sau a reactivilor pentru analize de laborator. Uite că s-a demonstrat că există şi o asemenea mafie.
Despre mafia ţigănească nu avem voie să amintim, fiindcă intervine riscul de a fi acuzaţi de rasism sau de alte bazaconii, chiar dacă este cea mai periculoasă mafie, în stare să îngrozească o lume întreagă prin actele de cruzime pe care le practică în rândul cerşetorilor. Astăzi, în anul 2016, să auzi, să vezi la televizor, un fenomen de sclavagism, copii legaţi în lanţuri, umiliţi, subnutriţi, într-o ţară europeană, civilizată, este ceva strigător la cer! Cum mai putem spune că în România nu există mafie?
