Mass-media internațională, dar și cea românească, au prezentat, pe larg, surprinzătoarea decizie a premierului Ungariei, Viktor Orban, de a suprima apariția cunoscutului cotidian național „Nepszabadsag", pe motiv că acesta i-ar fi ostil. Măsura este specifică guvernelor dictatoriale, ceea ce ne duce cu gândul că pe la Budapesta democrația face casă bună cu „băgatul pumnului în gură". Gestul nu pare prea elegant, dar, poate, uneori are justificarea lui, pentru că și prea multă libertate de exprimare strică. Aici nu mă refer la presa de limbă română, care, din păcate, a devenit pentru societatea românească un fel de „frecție la un picior de lemn", bătând apa în piuă și derobată complet de rolul ei fundamental, formativ, ci avem în vedere presa maghiară, atât din Ungaria, dar mai ales cea din România, care se ocupă de noi. Aceasta din urmă, deși cade sub jurisdicția noastră, se manifestă cu o virulență nemaiîntâlnită, atacând cu nonșalanță nu faptele unor politicieni, ci politica statului nostru, lovind puternic la temelia edificiului indivizibilității țării. Iar în acest caz nu este vorba doar de atitudini aluzive, ci de demersuri explicite, care, necombătute la timp, și nesancționate, devin constante solide care creează legitimități și îndemnuri la acțiuni de destructurare a țării.
Imensa propagandă care se face în jurul autonomiei Ținutului Secuiesc, și care a ajuns astăzi la paroxism, se înscrie în această idee.
Iată, aflăm, prin vocea consilierului de presă Lukacs Katalin, al actualului președinte al Consiliului Județean Mureș, Peter Ferenc, că, după o oarecare întrerupere (probabil pe vremea d-lui Ciprian Dobre), județul Mureș s-a aliniat din nou celor două județe tradiționale: Harghita și Covasna, pentru sărbătorirea în comun a Zilelor Ținutului Secuiesc, care aflăm că au ajuns la a șaptea ediție și care au loc acum (12-23 octombrie a.c.). Iată, stimați cititori și veșnici alegători, care sunt roadele „înțeleptei" politici ale PSD (cu Liviu Dragnea, la centru, și cu alde Vasile Gliga și Petru Frăteanu, la județ), de a se coaliza cu UDMR, și de a pune în fruntea Consiliului Județean un lider al acesteia, în vreme ce nu erau nevoiți să o facă. Pentru că județul nostru are, electoral vorbind, suficiente resurse pentru a dispune de o conducere românească. Dar, iată că, așa-i la noi, se fac tot felul de înțelegeri și trocuri oneroase în interes personal și partinic, chiar dacă acestea contravin interesului național.
Îi întrebăm pe cei peste 55 de mii de români care la alegerile locale din iunie 2016 au votat pentru PSD, cum se simt ei, când știu că voturile lor au fost folosite în mod deliberat, de această forță politică, împotriva propriei lor voințe? Ce înseamnă, concret, acest lucru? Că România, în general, și județul Mureș, în special, sunt readuse, din punct de vedere al stabilității și confortului civic, la nivelul anilor '90, iar faptul acesta s-a produs cu mână românească. Pentru că, iată, Ținutul Secuiesc, și odată cu acesta, problema autonomiei teritoriale pe criterii etnice, renaște ca Pasărea Phoenix, cu nemijlocitul sprijin al acestor trădători de interes național.
Suntem de acord ca așa-zișii secui (pentru că la recensământ sunt foarte puțini, dar în realitate se declară mulți), să râdă, să cânte și să danseze, ceea ce înseamnă că se simt bine, în România, pe pământ românesc. Dar, din păcate, toate aceste manifestări, întinse pe durata a 10 zile (doar împăratul romanilor, Traian, a ținut-o în chef 120 de zile, după victoria asupra lui Decebal), au un substrat ascuns. În ciuda eșecurilor avute la toate organismele și organizațiile europene și internaționale, pentru că nu credem că vreuna o fost ocolită, nici chiar ONU, și care le-au cam închis ușa în nas cu autonomia teritorială, liderii acestora au schimbat foaia, încercând să folosească manifestările culturale drept armă ofensivă pentru promovarea aceluiași produs, care este Ținutul Secuiesc.
Să ne fie clar: nu organizează liderii acestor formațiuni politice asemenea manifestări de dragul tradițiilor, oricât de bogate și de frumoase ar fi ele, ci de a le deturna în sensul arătat, iar faptul că, din acest an, celor două județe li se alătură și Mureșul, constituie, în opinia lor, o mare victorie. Iată, de altfel, ce a declarat, în cadrul conferinței de presă din 10 octombrie a.c., de la Sala Oglinzilor a Palatului Culturii din Târgu-Mureș, care a avut loc pe această temă, președintele Consiliului Județean Mureș: „Prin evenimentul Zilele Ținutului Secuiesc, ne propunem să facem vizibil Ținutul Secuiesc. Prin instituțiile culturale, artistice și organizațiile din cele trei județe, ne dorim să facem cât mai vizibile valorile de care dispunem, pentru că sunt foarte multe. Anul acesta Consiliul Județean Mureș face parte din organizarea evenimentului. Este a VII-a ediție și am pregătit un program variat și de calitate. Vor fi 20 de programe în județul Mureș".
Iată însă ce spune și omologul său, Borboly Csaba, de la Harghita: „ Mă bucur că ne întâlnim din nou. De când suntem la conducerea celor trei județe, de aproape 100 de zile, n-a fost săptămână în care să nu ne întâlnim, și să nu avem proiecte și programe comune. Îmi pare bine că domnul Peter Ferenc conduce Consiliul Județean Mureș"...
Credem și noi ceea ce spune domnul președinte de Harghita despre cadoul pe care inconștienții de la PSD l-au făcut UDMR, și care nu este un simplu troc politic, ci un atentat la liniștea și integritatea României. Dacă președintele Consiliului Județean Mureș se întâlnește săptămânal cu omologii săi din Harghita și Covasna, oare când își mai face timp și pentru marile probleme ale județului nostru, în ansamblu, pentru că ele nu sunt nici simple, și nici puține, și de câte ori a bătut drumul Bucureștiului pentru soluționarea lor? Închipuiți-vă, stimați cititori, ce ceardașuri s-ar mai fi tras prin centrul orașului Târgu-Mureș în toate aceste zile dacă la alegerile locale din această primăvară, la cârma Primăriei municipiului ar fi ajuns, reprezentantul unic al maghiarilor, școlatul de la Budapesta și discipol credincios al lui Viktor Orban, Soos Zoltan! Lucru pe cale să se întâmple, (doar 2,64 procente sub Dorin Florea), și aceasta tot din cauza unor români inconștienți, incapabili să vadă pădurea din cauza copacilor. Îi avem în vedere aici îndeosebi pe cei de la așa-zisul POL, al domnului Mașca, dar și pe alții.
Că secuii-maghiari dau din mâini și din coate în acest mod, adică pe linie culturală, pentru a ieși în față, în speranța că se vor impune pe plan internațional, și că de acum înainte vor curge râuri de turiști, din cele mai îndepărtate colțuri ale lumii, pentru a le savura tradițiile și obiceiurile, n-ar fi nimic rău. Succesul lor ar fi cu siguranță și mai mare dacă s-ar lua de mână cu ai noștri, care și ei știu să cânte și să danseze, poate chiar mai abitir. Dar, din păcate, ei „nu amestecă merele cu perele", după opinia mai-marelui UDMR județean, Brassai Zsombor.
Evident că secuii nu sunt doar un fel de muzeu, cum încearcă să convingă liderii acestora. Ei sun vii, iar noi, românii, simțim lucrul acesta, atât prin hărnicia dovedită, cât mai ales prin neastâmpărul lor permanent, prin bătaia de cap care ne-o dau, cu autonomia lor teritorială, ei nedorind să înțeleagă nici în ruptul capului, că se află cu toții pe pământ românesc, unde ar putea trăi în liniște și pace, dacă liderii lor ar fi mai înțelepți. Pentru că, se știe prea bine, vecinii care te înconjoară sunt mult mai importanți pentru calitatea conviețuirii decât neamurile chiar și de la Budapesta, care se află la peste 600 km distanță, iar pentru a ajunge la ei e nevoie de un culoar, de un drum de acces. Neliniștea noastră se leagă nu de acest aspect, ci de cel de al doilea. Adică, în vreme ce vor să arate lumii o față cât mai civilizată și mai umană, ei duc un adevărat război mediatic împotriva României, a poporului român, folosind în acest sens o presă extrem de agresivă, jignitoare, la care se adaugă încurajările la fața locului prin misionari ai domnului Viktor Orban, ca să demonstreze în fapte că el este prim-ministrul tuturor celor 14 milioane de unguri de pretutindeni. În contrast cu acesta se vede că pentru primul ministru al României și pentru președintele acesteia, povara celor peste 30 de milioane de români, câți suntem pretutindeni, este prea mare, din moment ce nu și-o asumă în niciun fel.
Așadar, domnul Viktor Orban tună și fulgeră împotriva presei ostile lui din propria țară, dar nu contenește să o stimuleze pe cea din România (dar și din alte state limitrofe), care luptă fățiș, și într-un mod brutal, încurajându-i pe acești autonomiști la acțiuni extreme chiar, cum a fost cazul Beke Istvan, de la Târgu-Secuiesc, de Ziua Națională a României, de anul trecut.
Întrebarea pe care ne-o punem noi, de atâta vreme, este: unde sunt oficialitățile noastre, cu ce își pierd ele timpul, din moment ce stau pasibile în fața acestor provocări? Pentru că tot am vorbit, de câtva timp, de dușmănia presei maghiare din România, finanțată probabil, în parte, din bugetul țării, în zilele următoare vă voi prezenta spicuiri din aceasta, traduceri competente realizate de colegii de la „Condeiul Ardelean" din Sfântu Gheorghe.
