Documentarul „The Economist" prezintă istoria unei tinere perfect sănătoase fizic, dar care le solicită medicilor să-i pună capăt vieții fiindcă traiul de zi cu zi este mai mult decât poate duce. La cei 24 de ani ai ei, Emily este pregătită să moară. Motivul pe care îl invocă este unul care nu le trezește nicio suspiciune terapeuților belgieni care o ascultă: depresie terminală.
Într-o horă halucinantă, se învârt interviuri cu psihiatri care spun că, deși nu se vede la radiografie, depresia ar trebui tratată de public cu aceeași seriozitate cu care este tratat cancerul, deoarece ambele boli pot ajunge în faze în care sunt imposibil de tratat prin intervenții medicale. În baza acestor principii, comisia aprobă eutanasia și îi explică lui Emily (la rându-i, cetățean belgian) cum se vor desfășura lucrurile. „Te poți răzgândi oricând, chiar și când acul este înfipt în venă", îi spuneconsolator unul dintre medici. Emily confirmă că a înțeles tot și consimte.
Documentarul prezintă o Emily care își imaginează cum îi vor fi împărțite lucrurile după moartea ei. Își amintește cum a ajuns să aibă un borcan cu pietricele și, atipic pentru cineva cu depresie severă, zâmbește. În ziua în care este programată eutanasia, Emily a discutat cu medicul și au stabilit să vină la ea acasă pentru a-i administra injecția. Acesta sosește și o găsește pe Emily hotărâtă… hotărâtă să nu continue cu procedura. „Ultimele săptămâni au fost chiar suportabile", le povestește ea reporterilor. „Nu știu dacă apropierea de serenitatea morții este motivul, dar mă gândesc să mai stau pe-aici o vreme", spune tânăra, semn că uneori ieșirea din depresie nici măcar nu are motive logice. Important e să ieși.
Sursa: Gândul de dimineață
