Am privit, cu stupefacție și îngrijorare, acele imagini televizate și nu poți să nu rămâi, ca om, ca intelectual, ca dascăl, sub acea stare a unei revolte. Nu-ți vine să crezi! O profesoară a unei școli din România este lovită, batjocorită de niște elevi, de niște derbedei, îmbrâncită, dată afară din clasă! La doar câteva zile, aflăm că o altă profesoară, de la un liceu din Miercurea Ciuc, este, și ea, lovită de un elev.
Și nu poți să nu te întrebi: în ce țară a acestei Europe se mai întâmplă așa ceva? Cum își permit niște derbedei, niște golani, niște huligani, care se împacă, se știe, cu cartea, precum câinele cu sarea și mâța cu Azorel, niște nemernici, să lovească, să-și bată joc, de o profesoară, de un dascăl? Dascăl care, la vremea lui, a învățat carte, a muncit să devină educator, formator și luminator al elevilor, să facă parte din rândul acelor „apostoli sfinți ai nației", cum îi numea savantul Nicolae Iorga pe dascălii înaintemergători, luminători de căi în învățământul românesc!
Cum se explică astfel de gesturi revoltătoare, uluitoare, de neconceput într-o școală românească, europeană, școală care, până în decembrie 1989, avea, în România, un statut bine definit, după principiile făurite de înaintașul luminat Spiru Haret, împrumutând, la timpul acela interbelic, tot ce era mai bun, mai folositor, în învățământul din țări precum Franța, Italia, Germania?
Totul pleacă, în astfel de cazuri, așa consideră mulți români, dintr-o carență cu urmări grave: proasta educație, lipsa acelor primi ani de acasă, lăsând impresia că ei, zărghiții ăștia, abia acum au coborât din copac! Carență la care se adaugă, din păcate, violența promovată pe toate canalele unor televiziuni. Ei fac, regretabil, ce văd! Unii au rămas fără niciun fel de supraveghere. Mulți părinți sunt plecați afară, să-și câștige pâinea zilnică, iar bunicii, în grija cărora aceștia au rămas, sunt neputincioși, de multe ori, în fața obrăzniciei, sfidării și aroganței lor. Iar lipsa celor „7 ani de acasă", cu acele urmări nefaste, uneori catastrofale, se vede!
În locul unor elevi iubitori de carte, de învățătură, respectuoși față de dascăli, prin unele locuri au apărut niște ciurucuri care îngroașă abandonul școlar. Unii umplu barurile, discotecile, beau, consumă droguri. Iar urmările se văd! Așa apar golanii, derbedeii de prin școlile în care dascălii sunt insultați, apostrofați, chiar bătuți, după cum s-a văzut. Prin unele școli s-a creat ciudata senzație că nu profesorii, nu directorii conduc acea instituție de învățământ, ci elevii certați cu cartea, cu ordinea, cu disciplina. Din păcate, din rândul acestora, cu timpul, vor ieși viitorii infractori, viitorii violatori, chiar viitorii criminali! Acesta-i adevărul. Scăpați de sub tutela asprimii legii, nu doar a părinților și a bunicilor, ei încă de pe acum își pregătesc un viitor sumbru! Abandonul școlar, analfabetismul în creștere nu mai miră deloc!
Ce ar mai fi de făcut, în procedură de urgență, măcar în acest cel de-al doisprezecelea ceas? Pentru că locul unor astfel de derbedei nu-i în școala de azi, ci în una de corecție, și cu ei legea trebuie să fie aspră. Ciudat! În fața unor evidențe atât de alarmante, unii dintre mai-marii zilei și ai puterii afirmă, ridicând din umeri, că nu au ce face, că „acestea sunt legile". Un bob zăbavă! Cum vine asta? Dacă un educator, un învățător, un profesor, mereu hărțuit, mereu provocat, mereu insultat, își pierde răbdarea și-i aruncă derbedeului un cuvânt mai greu (de pildă „măgarule!"), acesta este anchetat, așa cum s-a mai întâmplat, și, până la urmă, dat afară din învățământ! Iar celui care-l pălmuiește, îl îmbrâncește, adică derbedeului nu i se întâmplă mai nimic. Că așa-i legea!
În fața unor astfel de cazuri, revoltătoare, cu rolul unui semnal de alarmă, al unui „ceas deșteptător" din 1990 încoace, măsurile urgente, în învățământul românesc, nu mai suportă amânări și explicații de doi bani răi. Așadar, legi aspre! Legi severe care să curme situațiile revoltătoare din învățământul românesc! În școlile din România trebuie, cu orice preț, întronată disciplina, ordinea, exigența, respectul cuvenit față de dascăli. Niciun pas înapoi în fața obrăzniciei, violenței, insultelor unor derbedei. Aflăm de la actualul ministru al Educației, Liviu Pop, că, în acest sens, se pregătește un proiect de lege. Lege pe care o așteptăm cât mai curând.
Să nu se uite că a lovi un dascăl e ca și cum ai ridica mâna împotriva părinților!
