Anul 2018 a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca: „Anul omagial al unității de credință și de neam și Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri de la 1918", în contextul în care la 1 Decembrie 2018 se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire.
Vasile Goldiș s-a născut la data de 12 noiembrie 1862, în satul Mocirla. Copilăria o petrece pe meleaguri arădene, iar școala primară o începe la Cernei, apoi la Pădanul Nou și mai apoi la Arad. Liceul îl absolvă ca șef de promoție la Arad.
În 1881 se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie de la Budapesta, ca bursier al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din Arad. În 1886 este numit profesor de istorie și limba latină la Institutul Pedagogic - Teologic de la Caransebeș. Între 1889 și 1901 activează ca profesor la Brașov. În 1901 devine secretarul Episcopiei Ortodoxe Române de la Arad.
Pe plan politic, în 1893, devine membru al Partidului Național Român. La 10 ianuarie 1905 cere să fie abandonată tactica rezistenței pasive față de politica oficială promovată de guvernele de la Budapesta și Viena față de români și să fie înlocuită cu o tactică activă, care să țină cont de conjunctură și de sarcinile imediate ce stăteau în fața poporului român din Transilvania. Între anii 1906 - 1910 este deputat în parlamentul maghiar pentru circumscripția Radna.
În perioada interbelică a făcut parte din guvernele de la București. În 1926 este ales președinte al PNR, dar mâhnit de nedreptățile sociale, de corupția și de ambițiile oamenilor politici se retrage din viața politică. Își trăiește ultimii ani la Arad, unde încetează din viață la 10 februarie 1934, organizându-se funeralii naționale.
În ceea ce privește momentul 1 Decembrie 1918, Vasile Goldiș este cel care citește la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Rezoluția Unirii în fața românilor ardeleni. În acest discurs a relevat inevitabilitatea dezmembrării monarhiei austro-ungare și necesitatea unirii Transilvaniei cu România. El este cel ce a dat forma definitivă a Rezoluției.
Manuscrisul original al Rezoluției se păstrează la Muzeul Național al Unirii, fiind cunoscut sub denumirea de „mapa lui Goldiș". Fiecare pagină a manuscrisului este numerotată cu cifre romane, de la I-XIII. Primele 9 pagini conțin cuvântarea propriu-zisă, iar ultimele trei, articolele Hotărârii Adunării Naționale, care se termină cu semnătura fruntașului politic ardelean, Vasile Goldiș.
Începând cu 2 decembrie 1918 a fost ministru al Instrucțiunii Publice la Sibiu, iar mai apoi ministru fără portofoliu în guvernul central de la București.
Putem spune, așadar, că Vasile Goldiș a fost o figură proeminentă a Unirii, și una dintre cele mai importante personalități ale PNR. În Rezoluția Unirii spunea: „Dreptul națiunii române de a fi eliberată îl recunoaște lumea întreagă. Libertatea acestei națiuni înseamnă unirea ei cu Țara Românească. Bucățirea poporului românesc n-a fost urmarea vreunei legi economice în care terminologie se ascunde minciuna. Dimpotrivă... teritoriile locuite de români au fost teritorii românești. După drept și dreptate, românii din Ungaria și Transilvania, împreună cu toate teritoriile locuite de dânșii, trebuiesc să fie uniți cu regatul român".
Avem încă o dată o dovadă în plus a caracterului personalităților implicate pentru neam și țară în marele act al Unirii de la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia. Se cuvine, de aceea, să purtăm veșnică recunoștință acestor bravi oameni ai poporului nostru, care au pus mai presus de orice, binele național, și să mai sperăm cel puțin, că liderii politici de astăzi, indiferent de partid sau poziție socială, să lucreze pentru națiune și să păstreze ceea ce au primit de la înaintași cu mari jertfe. Iar noi, poporul, să nu uităm că avem acest rol să le atragem atenția atunci când uită de rostul lor încredințat prin vot, pentru o perioadă oarecare.
