„Cine își uită istoria, merită să o retrăiască". Înțelepte vorbe, mari și-adevărate, care se potrivesc atât de bine cu subiectul conferinței „Pronunciamentul de la Blaj", a domnului prof. MIHAI MONORANU, conferință ținută la Casa Iancului, miercuri, 16.05.2018. Cu siguranță că 99% dintre domniile voastre, cititorii, și 98% dintre elevii de liceu, nu știu nimic despre acest prăfuit și uitat act, de mare demnitate, curaj și mândrie națională, dat acum 150 de ani, într-un moment de disperare pentru românii transilvăneni.
Așa ne-a fost prezentat subiectul conferinței de către moderatorul activității, domnul jurist IOAN BERȚA, președintele Societății Cultural-Patriotice ,,Avram Iancu" din Tg.-Mureș. Cum s-a ajuns la acest gest disperat al românilor din Transilvania ne-a explicat în detaliu prof. Monoranu, pornind de la faptul că, în sec. al XIX-lea, secolul afirmării națiunilor și a statelor naționale, ideea închegării statelor și a câștigării libertății lor prinsese contur. Românii transilvăneni din Imperiul Habsburgic obținuseră câteva drepturi religioase, dar ei își doreau mai mult.
În perioada constituțională prin care trecea Imperiul, la 1860 se dă o Diplomă Imperială, iar în 1861 o Patentă Imperială, în urma cărora fiecare provincie își putea alege reprezentanții în Dieta locală. Românii fiind în proporție covârșitoare mai mare față de unguri și sași, au avut cei mai mulți reprezentanți în Dieta de la Sibiu, putând da câteva legi deosebit de importante pentru ei: recunoașterea lor ca națiune, egalitatea în drepturi și recunoașterea și folosirea limbii române în instituțiile statului. Ungurii boicotează lucrările dietei și nu mai participă la ea.
Dar, la 1866, Austria este învinsă de Prusia, Franța se orientează spre Ungaria, Împăratul abrogă toate legile dietei de la Sibiu, desființează această dietă și proclamă imediat unirea Transilvaniei cu Ungaria. Delegațiile românilor care s-au succedat la curtea Împăratului își cereau înapoi drepurile, dar nu au avut câștig de cauză, situația lor devenind acum de nesuportat.
În aceste condiții este emis PRONUNCIAMENTUL de la Blaj, act semnat de floarea intelectualității patriotice române din Transilvania. Prin el se face cunoscută Europei, situația în care a ajuns nația română în acel moment. Cu un curaj deosebit, cu o atitudine demnă și onestă, semnatarii acestui act, emis la 15 mai 1866, expun și motivează gestul lor, arătând adevărata față a lucrurilor, cum s-a ajuns aici, care sunt principalele lor doleanțe: independența Transilvaniei, reactivarea legilor emise de Dieta de la Sibiu, redeschiderea dietei transilvane pe baze reprezentative naționale. Dar, ca întotdeauna, cei mari ne-au trădat, ne-au abandonat, ne-au ignorat, văzându-și doar interesul lor, vreme de 51 de ani, până la 1918.
O lecție a istoriei amară, pe care o tot trăim și nu o mai învățăm odată. Păcat, mare păcat, mai ales acum, când sărbătorim actul de acum 100 de ani a Marii Uniri, pentru că ea, unirea de atunci ce a fost pentru o clipă un vis împlinit, acum nu mai există.
În finalul activității, clipa de poezie a fost susținută de poeții dr. DORIAN MARCOCI, SILVIU RAȚIU și subsemnatul.
