Într-o zi, Nastratin s-a înfruptat la un han dintr-o porție de ficat gătit cu totul altfel de cum mâncase vreodată.
Și cum îi plăcuse peste măsură noul fel de bucate, s-a grăbit să-i ceară hangiului rețeta și ca să n-o uite, a scris-o iute pe un petec de hârtie.
În drum spre casă, a cumpărat niște ficat proaspăt, nerăbdător să-și gătească, a doua zi, gustoasa mâncare. Și cum mergea el așa, cu gândurile aiurea, fără să ia aminte la ce se petrece prin preajmă, un uliu, care-l urmărea mai demult, s-a lăsat în jos ca un pietroi, i-a înhățat, pachetul cu ficat, din mână, și s-a depărtat în rotocoale tot mai largi.
- Degeaba, degeaba!, i-a strigat Nastratin, trezit dintr-o dată din visare. Degeaba, tăicuțule uliu! Ca tot n-o să mănânci din noul fel de bucate pe care l-am descoperit eu azi! Rețeta, uite-o, e la mine! Te-ai înșelat, tăicuțule, te-ai înșelat! Și flutură spre cer petecul de hârtie pe care l-a scris în han.
