Având în vedere că maghiarizarea lor forțată echivalează cu imprescriptibilul genocid etnic, ne revine obligația ca, în numele adevărului, să facem necesara distincție maghiarizat-maghiar, mai ales în cazul secuilor, care începând cu Unio Trio Nationum s-au revendicat ca etnie de sine stătătoare, distinctă de a ungurilor.
I-am uitat și continuăm să îi uităm pe cei de o fire cu noi și soarta nu iartă. Din ignoranță și din comoditate, operăm cu teorii de tip Roesler, deși adevărul istoric cu privire la secui se susține cu argumente:
1. Argumente geografice și toponimice, sistematizate în lucrările științifice ale lui Sabin Oprean (1928) și Coriolan Suciu (1974).
Vlăhița este numită în maghiară chiar Olah Falu, adică satul valahilor. Prezența lor sub numele de cauconi în sud-estul Transilvaniei este probată de harta lui Ptolemeu din secolul II, dar și de mărturiile unor călători străini ca Georg Reicherstorfer care, la 1527, îi numea ciculi, ca și de mărturiile lui Christian Schesaeus, de la 1540, sau de ale lui Ferrante Capece, din februarie 1584.
2. Argumente arheologice, având în vedere vestigiile bine reprezentate pentru toate epocile, începând cu neoliticul.
În ansamblul Daciei, ȚaraSecuilor se delimitează în mod natural prin particularitățile sale de relief, de climă și de resurse, iar aferent acestora, mărturiile arheologice o individualizează încă din protoistorie, ca pe o adevărată punte peste Carpați, între Dacia intra și extracarpatică.
În acest context, așezările din Țara Secuilor au prosperat încă din antichitate, susținând o concentrație demografică ridicată mai ales prin importantele resurse minerale (sare, fier, cupru, ape minerale etc.) de care au dispus mereu. (vezi și Viorica Crișan, Dacii din estul Transilvaniei etc.)
3. Argumente istorice, mai ales pentru a denunța legile de maghiarizare din anii 1842, 1879, 1883 și 1907, în temeiul cărora o bună parte din densa populație autohtonă a fost transformată, prin cele mai draconice forme de constrângere, în vorbitori de limbă maghiară.
În jurnalul campaniei de pedepsire de la 1761, generalul von Buccow a notat, pentru totdeauna, că în cel mai maghiarizat scaun din secuime din 102 sate, 99 erau locuite de....(!!!)... români, ...așa cum arată istoricul Dr. Mircea Dogaru în revista LUMEA Nr.4 (108)/2002.
4. Argumente heraldice. Fiindcă în sfârșit s-au recunoscut siculi, deci ciculi autohtoni, și nu altceva, vor redescoperi, din perspectiva continuității asumate, că în momentul semnării tratatului UNIO TRIUM NATIONUM aveau, ca secui, conștiința originii lor... dacice, motiv pentru care s-au ilustrat în heraldică prin tandemul de semne dacice primordiale soarele-luna (însemnele de pe drapelul secuiesc), tandem deseori regăsit în multe reprezentări antice ale dacilor, inclusiv pe tăblițele de plumb cu scriere dacică de la Sinaia (vezi ziarul “Gardianul” din 30 mai - 4 iunie 2005).
Aceeași pereche SOARELE-LUNA mai apare numai pe stemele de sorginte dacică ale Moldovei și ale Țării Valahe și la nimeni altcineva în lume.
De aici lipsa oricăror îndoieli că și secuii au avut conștiința că aparțin neamului dacic.
5. Argumente culturale. Simon de Keza spune limpede că secuii au împrumutat scrierea de la vlahi. Dar o scriere valahică de tip răboj, numită “rovás irás” și după maghiarizarea lor, nu se potrivea decât unui grai valahic și în niciun caz unui grai străin, care ar fi folosit limba și scrierea latină după modelul oferit la acea vreme de cancelaria regală de la Buda. Hilar este faptul că propaganda anti-românească a uitat de Simon de Keza pentru a pretinde că sintagma “rovás irás” ar defini o scriere adusă de prin Asia, deși chiar teremenul de “rovás” (răvaș) indica originea sa valahică. Ca dovadă că este o străveche scriere rumânească, rumânii din Valea Timocului, cei care n-au avut legături cu secuii, folosesc și ei, până astăzi, termenul de “răbuj”.
Pe de altă parte, este remarcabil faptul că odată cu parțiala lor maghiarizare, secuii au transpus și în variantă maghiară celebrele noastre balade Meșterul Manole și Miorița, total inaderente ( !!??) folclorului maghiar sau oricărui alt folclor, ca semn profund al faptului că secuii aparțin la matricea stilistică rumânească.
(va urma)
