Partidul Social Democrat și Partidul Național Liberal trebuie, în sfârșit, să ia la cunoștință: primirea, din nou, în coaliția guvernamentală a UDMR, în frunte cu actuala sa conducere, este o faptă imorală față de națiunea română.
În Ziua de 1 Decembrie, Béla Markó și colegii săi lideri se exprimă și se comportă de parcă ar fi mai maghiari decât cel mai mare poet revoluționar al secolului XX, Endre Ady, care, în mod fanatic, s-a numit prieten al românilor, sau compozitorul de renume mondial, Béla Bartók, sau clasicianul muzicii maghiare, Zoltán Kodály. Conducerea superioară a UDMR este incapabilă de a lua la cunoștință de Apelul, cu spirit european din picioare și până-n creștet, care a fost publicat pe 3 noiembrie 1918, la Budapesta, în revista intitulată “Világ” (“Lumea”), și semnat de 100 de reprezentanți de marcă, de renume european, ai Partidului Progresist din Ungaria, în frunte cu poeții: Endre Ady, Béla Bartók, Zoltán Kodály, Mihály Babits și Dezsö Kosztolányi. În acest Apel adresat poporului, fruntașii progresiști maghiari, cu toate că au privit cu durere și ca pe o tragedie dispariția Marii Ungarii istorice de pe harta Europei, odată cu prăbușirea Monarhiei Austro-Ungare, au evaluat în mod rațional evenimentele politice care s-au produs în urma unei necesități sociale, afirmând că țara a scăpat, în sfârșit, de supremația maghiară care a asuprit marea masă a minorităților naționale, care au reprezentat majoritatea populației, printre care și pe cea mai mare minoritate națională, comunitatea română din Transilvania, și-au manifestat înțelegere față de constituirea propriilor state naționale prin propria desăvârșire a naționa-lităților care trăiesc pe teritoriul Ungariei istorice.
(Va urma)
