Vasile Militaru Dobreni a văzut lumina zilei într-o familie foarte săracă, din județul Ilfov, de țărani plugari. Chiar dacă a fost autodidact, cu doar 4 clase, s-a remarcat ca un mare scriitor al vemii sale. Tema lui predilectă, Ortodoxia, i-a fost preocuparea literară de căpătâi. S-a căsătorit și a locuit în București. Nu a vrut nicidecum să cedeze presiunii comuniștilor, de a-și folosi talentul artistic în favoarea unui regim fără de Dumnezeu. El a afirmat: “În poeziile mele, niciodată nu va rima poporul cu tractorul”. Atunci, ateii l-au arestat, deși era în vârstă de 74 de ani, ducându-l în detenție mai întâi la Pitești, apoi la Craiova. Sentința ce i s-a dat, ca delict de apartenență politică (legionară), ne amintește de vremea de la sfârșit, când oamenii se vor vinde unii pe alții, când iluzoria prosperitate a noii “ordini” mondiale va înlătura cu mare cruzime pe toți opozanții: Tribunalul Militar din Craiova l-a condamnat la 20 de ani temniță grea pentru uneltirea contra orânduirii sociale, 12 ani închisoare corecțională pentru deținerea de publicații interzise, 10 ani degradare civilă, confiscarea totală a averii. Și-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu, în închisoarea de la Ocnele Mari (Vâlcea), după ce un preot ortodox i-a făcut rugăciunea de dezlegare a sufletului. Toate manuscrisele sale, de la domiciliu, au fost arse de Securitate. Pe poet l-a legat o prietenie deosebită de marele muzician George Enescu, cel care i-a pus pe note cunoscuta poezie “A venit aseară mama”.
