Prima poezie cunoscută în versuri metrice din literatura română a fost scrisă Mihail Halici.
Poezia, scrisă la 1 iunie 1674, este, de fapt, o odă (foto) dedicată prietenului său Franciscus Pariz Papay, cu ocazia obținerii de către acesta a titlului de Doctor în Medicină. Deși ortografia odei are influențe maghiaro-săsești, toate cuvintele ei sunt de origine latină.
Mihai Halici, născut pe 9 octombrie 1643, la Caransebeș, a fost un cărturar umanist, poet, autor al unui vocabular român-latin, Dictionarium valachico-latinum, cu 5.000 de cuvinte. Scris cu litere latine și cu ortografia ungaro-săsească obișnuită în cercurile românilor calvini, dicționarul este foarte valoros, întrucât redă limba țărănească din Banat. Însemnătatea acestei lucrări nu stă numai în bogăția materialului lexical, ci, mai ales, în faptul că pentru întâia oară se pun alături, într-o lucrare lexicografică, limba română și cea latină.
Mihail Halici a făcut studiile primare la Caransebeș, iar pe cele secundare le-a urmat la Gimnaziul Reformat din Sibiu, apoi la Gimnaziul Academic Reformat din Aiud. După ce a finalizat studiile secundare, a plecat în Germania, student, din 1665, la Universitatea din Nürnberg. După finalizarea studiilor superioare, s-a reîntors acasă și a preluat conducerea Școlii Reformate din Orăștie.
Avea o bibliotecă de peste 500 de volume, ca dovadă a preocupărilor sale culturale. Se autointitula “Valachus Poeta”, aflăm din Enciclopedia României. Se pare că a murit în 1712, la Londra, deși, în arhiva Liceului Reformat din Orăștie există o lucrare în manuscris în care se menționează că “... În 1674, Mihai Halici de Caransebeș, refugiindu-se în Sibiu și, ca un dornic de știință, pregătindu-se să meargă la o universitate străină, în cazul în care i s-ar întâmpla acolo moartea, și-a lăsat o parte din avere particulei din Orăștie; din aceasta s-au adunat 1712 fl. 40 dr. și, afară de aceștia, 17 mărci și 5 peseta argint. Testamentul se găsește și astăzi în arhiva școlii. Că a murit în străinătate ori s-a întors acasă, și dacă s-a întors, ce s-a ales din el, nu se poate ști. Testamentul i l-a deschis, în 1712, magistratul din Sibiu”.
