O placă rece de marmură neagră amplasată pe o casă de pe strada Nicolae Bălcescu din municipiul Reghin este singura mărturie rămasă despre locul în care s-a născut și a copilărit fizicianul Augustin Maior, recunoscut drept “părintele” telefoniei multiple, după ce a reușit, în anul 1906, într-un experiment susținut la Budapesta, să transmită cinci convorbiri telefonice pe un singur circuit fără ca semnalele să interfereze.
Augustin Maior s-a născut în 22 august 1882, la Reghin, a fost fiul fostului director al Școlii Primare Românești din oraș, Gheorghe Maior, fiind al doilea dintre cei cinci frați.
Fizicianul era un veritabil poliglot, vorbea fluent mai multe limbi, în care a învățat în diferitele etape ale vieții sale - grădinița, școala primară și secundară le-a urmat în limba germană, la Reghin, liceul l-a făcut la Târgu-Mureș și la Budapesta în limba maghiară și a absolvit Facultatea de Mecanică a Institutului Politehnic din Budapesta. Cursurile postuniversitare le-a făcut la Viena, München și Gottingen, în limba germană.
După un an de la angajarea sa la Stația Experimentală a Poștelor din Budapesta, în anul 1906, Augustin Maior a reușit să transmită simultan, pe o singură linie telefonică de 15 kilometri, cinci convorbiri fără ca semnalele să interfereze, prin folosirea de curenți alternativi de înaltă frecvență, rezultatele experimentului unic fiind publicate în mai multe publicații de specialitate de la nivel mondial.
Pentru a descoperi omul din spatele științei, o angajată a Centrului de Informare și Promovare Turistică Reghin, Simona-Loredana Bogdan, a demarat o cercetare pentru a afla cine a fost “acest reghinean genial”.
“În demersul de a cunoaște omul Augustin Maior am apelat în mod special la posibilitățile oferite de istoria orală, istoria trăită, punând accent pe amintirile de viață ale unor contemporani sau rude cu ilustrul fizician. Îmi asum gradul mare de subiectivism conținut de un astfel de demers, dar resursa umană este mai supusă dispariției decât scrisul și suporturile pe care este păstrat acesta. Încă mai avem oameni care ne pot dezvălui detalii despre oameni, locuri și lucruri pe care arhivele scrise nu ni le pot oferi. Consider că aceste istorii împărtășite, aceste povestiri despre drumul lui Augustin Maior prin viață ne vor ajuta să îl cunoaștem mai bine, să îl înțelegem și să ne formăm o imagine mai clară a omului, tatăl și bunicul, care a stat în spatele marelui fizician Augustin Maior”, a declarat Simona-Loredana Bogdan.
Cu o experiență vastă în cercetare, după ce a lucrat mai mulți ani la Muzeul Etnografic “Anton Badea” din Reghin, ea a realizat că, prin urmărirea raportului fizicianului cu societatea în care a trăit și a mediului în care s-a format, a descoperit un personaj “perceput contradictoriu de medii diferite, înțeles și sprijinit de către familia sa, un ciudat pentru oamenii satelor și un prieten de nădejde pentru românii, sașii și maghiarii din orașul său natal”.
“Mulți reghineni cunosc prea puțin istoriile orașului în care s-au născut și în care trăiesc. Pe multe clădiri din oraș sunt amplasate plăcuțe memoriale, trecem zilnic pe lângă ele, dar câți sunt aceia care știu mai mult decât este inscripționat pe acea placă rece și impersonală de marmură? Demersul meu a urmărit să ne apropie de acele mari personalități ale istoriei, locale în cazul de față, Augustin Maior, și a vedea dincolo de biografiile oficiale, de a-i descoperi ca oameni. Tatăl fizicianului reghinean, George Maior, s-a născut la Huduc (azi Maiorești), a urmat școala pentru pregătirea învățătorilor (Preparandia) de la Blaj. După doi ani petrecuți ca învățător la școala din Veștem, din 1870 a devenit învățător al Școlii primare românești din Reghinul Săsesc, fiind în același timp cantor și prim-curator al bisericii greco-catolice, ctitorită de Petru Maior. George Maior a fost un personaj care a avut o intensă activitate de înzestrare a școlii românești cu cărți. Într-o corespondență având ca subiect comenzi de manuale școlare, apar menționate lucrări precum: Fizica de Elia Chirilă, Aritmetica lui Solomon și Munteanu și astfel nu este greu să ni-l imaginăm pe Augustin Maior răsfoind cele două volume”, a precizat cercetătorul.
Nepotul lui Augustin Maior, Emil, a relatat că fizicianul era preocupat de matematică încă de mic, din clasele gimnaziale, după aceea a început să fie preocupat de fizică, fiind îndrumat de o serie de profesori renumiți în domeniu.
Unul dintre foștii colegi ai fizicianului, învățătorul Florea Pop, a dezvăluit că Augustin Maior își invita colegii în atelierul lui aflat în incinta școlii românești, unde tatăl său era director, și îi punea să atingă cu mâna o sârmă care îi curenta sau că improviza convorbiri telefonice folosind tot felul de sârme și tinichele.
Apoi Augustin Maior a beneficiat de o bursă pentru studii universitare la Secția de Inginerie Generală a Universității Tehnice Regale Budapesta, pentru anul universitar 1900-1901, iar în 1906 a experimentat telefonia multiplă.
După Primul Război Mondial, el s-a reîntors în țară, a devenit director general al Poștelor, Telegrafelor și Telefoanelor din Transilvania și Banat și profesor la Universitatea din Cluj și director al Institutului de Fizică Teoretică și Tehnologică al Facultății de Științe.
Din cercetarea unor lucrări referitoare la viața și activitatea științifică a lui Augustin Maior și din relatările apropiaților acestuia, Simona-Loredana Bogdan a mai descoperit că acesta avea numeroase revelații noaptea, pe care i le dicta soției sale pentru a nu le uita până dimineața.
Nepotul lui Augustin Maior își mai amintea că mulți oameni îl priveau “ca pe o ciudățenie” pentru că el tot timpul era preocupat de calcule matematice, că avea în permanență un carnețel la el și ceva de scris ca să-și poată nota ce-i venea în minte, iar când se plimba, tot timpul vorbea cu voce tare, scria și mergea mai departe.
De asemenea, Emil Maior a relatat că era un prieten foarte bun și devotat, că își vizita și susținea întotdeauna prietenii și rudele și că a suferit foarte mult în 1949, când i-a murit fiul, Gheorghe, și în 1961, când a decedat soția acestuia, Alexandrina.
Cum a fost tatăl și bunicul Augustin Maior ne stau mărturie amintirile și poveștile transmise oral în cadrul familiei, rememorate de nepotul acestuia, Mircea Neagoș. “Avea fixații privind locul, stătea într-un singur loc la masă și în camera lui. În general era liniștit. Nu suporta regimul comunist. Nu se înțelegea cu cei care făceau parte din partid. El avea niște idei pe care nu le puteai nicicum combate, îl iritai și mai rău dacă căutai să îl combați. Nu era dezaxat, era un om ciudat, așa trebuia să faci cum era materia lui. Era foarte sever și cu studenții, deși la examene îi speria mai mult. În același timp, era foarte atent cu nepoții și îi sfătuia să învețe. Cât despre obiceiurile sale, aflăm că Augustin Maior fuma foarte mult”, a arătat Simona-Loredana Bogdan.
Ea spune că printre colegii săi fizicieni, Augustin Maior era perceput ca fiind un om de caracter, cu o gândire liberă.
“Imaginea unei mari personalități este rezultanta mai multor perspective, ea va fi cu atât mai convingătoare cu cât va fi mai complexă și va prezenta aspecte multiple, atât ale tânărului reghinean plecat către un orizont nemărginit la Budapesta, omului de știință preocupat de legile fizicii care guvernează telecomunicațiile, tatăl care și-a pierdut fiul din cauza unui regim politic absurd, bunicul perceput ca un om extraordinar de către nepoți, calitățile și defectele sau viciile omului Augustin Maior - sunt câteva dintre reperele acestei mari personalități a științei românești. Desigur, rămân multe lucruri nespuse și rânduri de așezat pe hârtie despre inventatorul telefoniei multiple, reghineanul Augustin Maior”, a concluzionat Simona-Loredana Bogdan.
Un alt reper important în viața fizicianului este anul 1923, când Maior i-a permis lui Hermann Julius Oberth să-și susțină lucrarea de licență, după ce Universitatea din Heidelberg i-o respinsese. Ulterior, Hermann Julius Oberth s-a dovedit a fi unul dintre părinții fondatori ai rachetei și astronauticii mondiale, fiind inventatorul duzei conice, piesă care a permis pentru prima dată rachetelor să ajungă în cosmos, dar și inventatorul rachetelor V1 și V2 folosite în cel de-Al Doilea Război Mondial.
Augustin Maior a murit în 3 octombrie 1963, la Cluj-Napoca, iar casa din Reghin în care s-a născut a fost vândută și demolată. (AGERPRES)
