Oamenii de știință din întreaga lume sunt de acord că în prezent ne confruntăm cu o criză climatică în care încălzirea globală amenință nu doar oamenii, ci și viața sălbatică și resursele primare, influențând răspândirea bolilor infecțioase, un exemplu demn de luat în seamă fiind virusul West Nile.
Din cauza noii pandemii de coronavirus, oamenii din întreaga lume devin din ce în ce mai conștienți de cât de puternici pot fi virușii, în contextul mai larg al modului în care schimbările climatice pot accelera răspândirea bolilor virale și a altor boli infecțioase.
Potrivit Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC), țânțarul este responsabil pentru răspândirea mai multor boli printre oameni decât orice alt animal.
În lumina Zilei Mondiale a Țânțarilor (20 august) - care comemorează descoperirea că țânțarii transportă și transmit malaria și alte boli oamenilor, cercetătorii atrag atenția că, pe fondul schimbărilor climatice declanșate de impactul negativ al acțiunii umane, virusul West Nile ar putea deveni o problemă de sănătate publică.
Potrivit informațiilor furnizate de Institutul Cantacuzino, la noi în țară “își fac de cap” aproximativ 43 de specii de țânțari: “În prezent, riscul de reapariție a malariei și a infecțiilor cu virusul West Nile, transmise de țânțari, reprezintă o problemă extrem de importantă pentru sănătatea publică în România. În epidemia de infecții umane cu virusul West Nile din sudul României, din 1996, s-au înregistrat peste 800 de cazuri clinice (majoritatea meningoencefalite), cu o rată a mortalității de peste 5%, și peste 100.000 de infecții de gravitate medie și inaparente. Virusul este adus în Delta Dunării, dar și în alte zone umede, de păsările migratoare sosite din Africa”, afirmă specialiștii din cadrul Instituitului, care monitorizează în fiecare an aceste populații, în perioada iunie-octombrie.
Deși majoritatea celor infectați, fie nu prezintă semne sau simptome, fie prezintă semne minore - febră sau o ușoară durere de cap, unele persoane dezvoltă boli grave, care le pun viața în pericol, afecțiuni caracterizate prin inflamarea măduvei spinării sau a creierului.
Semnele și simptomele ușoare dispar, în general, de la sine, dar cele severe - febră, dureri puternice de cap, lipsă de orientare sau o stare bruscă de slăbiciune - necesită atenție imediată, iar expunerea în zonele deja afectate crește riscul de infectare.
Semne și simptome ușoare. Aproximativ 20% din cazuri dezvoltă o infecție ușoară, numită febra West Nile, care se manifestă prin: dureri de cap; dureri în tot corpul; vărsături; diaree; oboseală; erupții cutanate.
Semne și simptome grave. La sub 1% dintre persoanele infectate, virusul provoacă o infecție neurologică severă, manifestată prin inflamația creierului (encefalită) și a membranelor ce-l înconjoară, precum și a măduvei spinării (meningită).
Semnele și simptomele infecțiilor neurologice includ: febră mare; dureri de cap severe; gât înțepenit; dezorientare sau confuzie, stupor (adinamie și indiferență față de ce se întâmplă în jur); comă; tremurături și spasme musculare; paralizie parțială sau slăbiciune musculară.
De obicei, semnele și simptomele febrei West Nile durează câteva zile, dar cele ale encefalitei sau meningitei se pot prelungi timp de săptămâni sau luni întregi. Unele efecte neurologice, cum ar fi slăbiciunea musculară, pot rămâne permanente. O infecție gravă necesită, în general, spitalizare.
Căile de transmitere - În mod tipic, virusul West Nile se răspândește la oameni și la animale prin intermediul țânțarilor infectați cu sângele păsărilor contaminate. Infecția nu se transmite de la om la om!
Cele mai multe cazuri se înregistrează în anotimpul cald (iunie-septembrie), când țânțarii sunt activi. Perioada de incubație variază de la două la 14 zile.
În câteva cazuri raportate, e posibil ca virusul să se fi răspândit prin transplantul de organe și transfuzii sanguine. De asemenea, s-au raportat cazuri de transmitere a virusului de la mamă la copil în timpul sarcinii, alăptării sau expunerii la virus în laborator, dar aceste cazuri sunt rare și neconfirmate definitiv.
Riscuri de infecții grave. Chiar dacă apare infecția, riscul de a dezvolta o boală gravă produsă de virusul West Nile este extrem de redus - sub 1%, vârsta înaintată, unele afecțiuni precum cancerul, diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, alcoolismul cronic, afecțiunile renale și transplantul de organe cresc riscul unei infecți grave.
Tratament. Cazurile severe necesită internare și tratament de specialitate. În cazurile ușoare, pot fi administrate analgezice obișnuite, care nu necesită prescripție medicală.
Prevenție. Cea mai bună cale de a preveni infecția cu virusul West Nile este evitarea zonelor cu țânțari și eliminarea apei stătute în care aceștia se prăsesc. Așadar: desfundați jgheaburile de pe acoperișuri; goliți apa stătută din piscine; schimbați des apa din scăldătoarele și adăpătoarele pentru păsări și din bolurile pentru animalele de companie; aruncați anvelopele vechi sau containerele nefolosite, care ar putea conține apă stătută - mediu ideal de prăsire a țânțarilor; instalați plase la uși și la ferestre; evitați activitățile în afara casei, în perioadele în care țânțarii “ies la vânătoare”- în zorii zilei, în amurg și seara devreme; purtați îmbrăcăminte cu mâneci lungi și pantaloni lungi; acoperiți cu plasă anti-țânțari căruciorul și jucăriile copilului, când îl scoateți la plimbare.
Potrivit Centrului Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile, în ultimii ani, in Europa, tot mai multe țări raportează cazuri de infecție cu West Nile. Țara noastră are o lungă experiență în privința acestei infecții: în anul 1996 România s-a confruntat cu cea mai mare epidemie de neuroinfecție West Nile din Europa, când s-au înregistrat 352 de cazuri de neuroinfecție West Nile. În anul 1997 s-a implementat sistemul de supraveghere a acestei infecții la om, care a funcționat neîntrerupt. Anual s-au înregistrat cazuri de neuroinfecție cu virus West Nile la om, și alte epidemii în anii 2010, 2016, 2017, 2018.
Factori favorizanți pentru apariția epidemiilor în Europa sunt modificările de ordin climatic (temperaturi ridicate, valurile de căldură ce urmează ploilor abundente), precum și intensificarea circulației de călători și mărfuri.
Nu există vaccin sau tratament antiviral specific pentru infecția cu virus West Nile. Pericolul deosebit al unui focar de virus West Nile este că în prezent nu există vaccin sau tratament antiviral specific pentru acest tip de infecție. Aceasta înseamnă că, în loc să trateze boala, medicii trebuie să se concentreze pe gestionarea simptomelor.
Autoritățile locale au obligația de a organiza activități de dezinsecție cu societăți autorizate în acest scop, punând accent pe zonele cu vegetație bogată, parcuri, zone riverane cursurilor de apă, iar primăriile trebuie să ia măsuri pentru asanarea/desecarea bălților și a acumulărilor de apă ca urmare a ploilor abundente, precum și pentru informarea populației asupra necesității îndepărtării apei reziduale din gospodării sau din subsoluri.
Apariția cazurilor de West Nile pe fondul lipsei de reacție a autorităților locale care nu stârpesc țânțarii la timp duce și la crize de sânge, pentru că o directivă a Uniunii Europene obligă restricționarea donării de sânge în zonele cu cazuri de West Nile, pe anumite perioade de timp.
Virusul, specific regiunilor tropicale și temperate, a fost descoperit în 1937, în Uganda, fiind adus în Europa de păsările migratoare infectate în Africa.
Până la momentul documentării noastre, în România, în acest sezon, nu au fost semnalate cazuri de infecție cu virusul West Nile, însă teritoriul de risc cuprinde toate județele țării și municipiul București.
Potrivit raportului oficial din 2019 publicat în The Lancet, criza climatică poate deveni în curând sinonimă cu o criză de sănătate. Autorii raportului avertizează că “un copil născut astăzi” se va confrunta cu realitatea “schimbărilor climatice care afectează sănătatea umană de la copilărie și adolescență până la maturitate și bătrânețe”.
Extremele din ce în ce mai frecvente de căldură și frig afectează și vor continua să afecteze populațiile vulnerabile, în special copiii mici și adulții cu vârsta de 65 de ani și peste.
Ziua mondială a țânțarilor a fost fondată în 1897, când Sir Ronald Ross a descoperit că femelele țânțarilor anofel răspândesc malaria printre oameni. El a ajuns la această concluzie în timp ce conlucra cu Serviciul Medical Indian, după ce a găsit parazitul malariei în tractul gastrointestinal al femelei de țânțar. În 1902, Ross a devenit primul britanic laureat al Premiului Nobel pentru Medicină. (surse - medicalnewstoday.com, mayoclinic.org, healthline.com, insp.gov.ro, diane.ro)
Documentar de ILEANA SANDU
