De la bun început, am declarat că nu cred în această inflație cu o singură cifră, dar încetul cu încetul am ajuns la concluzia, ca urmare a evenimentelor din ultimele săptămâni, că nici nu are importanță. Nu are importanță cu cât inflația este mai mică sau mai mare. Important este cât reprezintă inflația pe grupe de produse, nu pe medie. Iar noi suntem într-o situație dezastruoasă a puterii de cumpărare, pentru că inflația la alimente este de aproape 50%-60%, ba chiar de 100% din inflația medie.
În momentul în care nu mai ai produse alimentare care să poată fi cumpărate, pentru că prețurile depășesc orice limită, în momentul în care se face promovare la produsele tradiționale românești ale celor mai sărace categorii de cetățeni, la prețuri exorbitante, începi să te sperii. Și o să dau un exemplu: a apărut o reclamă conform căreia un mare supermarket vinde urzici cu 20 de lei kilogramul. Vinde ștevie cu 20 de lei kilogramul. Înainte, astea se luau pe nimic. Cum ajungi să faci așa ceva? Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă lipsă totală de preocupare pentru cultivarea acestor produse. Ai nevoie de ele, pentru că românul mănâncă urzici, cultivă. Polonezii au cultivat melci, au cultivat fructe de pădure, pentru că s-au cerut pe piață.
De ce nu facem și noi la fel? Când ajungi la o inflație în care un kilogram de urzici, care înainte nu costau bani, pentru că se culegeau, să coste 20 de lei, îți dai seama că inflația cu o singură cifră, chiar dacă Banca Națională spune că e bună, nu are importanță pentru românul de rând. Are importanță pentru ratele bancare, dar pentru românul de rând nu are. Ceea ce trebuie făcut în legătură cu inflația este să se treacă de la încercarea de atenuare a efectelor inflației, la încercarea de a atenua cauzele inflației.
Nu este o “critică”, dar, iată, se dau pachete sociale celor defavorizați. I-a lovit inflația în mod serios pe cei care au sub 2000 de lei pe lună? Le dai mai ieftin, le dai una, alta, energie, lemne de foc. Prima întrebare: mai este această categorie singura defavorizată în România? Nu cumva defavorizarea începe să urce și spre clasa mijlocie care este și ea afectată de ratele la bănci, spre exemplu? Asta este o întrebare.
În al doilea rând: poți să susții această atenuare a efectelor sociale fără să ai o economie performantă, care să-ți ofere surse de acoperire, pentru că, altfel, mergi pe împrumuturi? Iar a treia întrebare este: de ce nu mergi pe altă cale?
Lasă pensiile așa cum sunt, de 2000 de lei, dar reduci prețurile. Și atunci puterea de cumpărare crește. De ce nu umbli pe prețurile la energie? De ce nu reduci prețurile la îngrășăminte, la apă, la electricitate, pentru ca fermierul român să poată să vină pe piață cu ardei, cu roșii și cu alte produse mai competitive decât cele turcești?
Toate lucrurile acestea țin de o anumită optică, de o anumită viziune…
Prof. univ. dr. MIRCEA COȘEA, analist economic
