Ziua Mondială a Albinelor, instituită de Adunarea Generală a ONU în anul 2017, este marcată, în fiecare an, la 20 mai pentru a evidenţia importanţa, pentru omenire, a “harnicelor lucrătoare”, şi pentru a atrage atenţia asupra necesităţii protejării lor, dar şi a altor polenizatori. Data aleasă este ziua de naştere a lui Anton Jana (20 mai 1734 - 13 septembrie 1773), considerat pionierul apiculturii moderne.
Cu prilejul proclamării acestei zile, directorul FAO, Carla Mucavi, sublinia:
“Albinele joacă un rol esenţial în creşterea randamentului culturilor şi promovarea siguranţei alimentare. Fără ele, am putea pierde o varietate de produse alimentare, precum: cartofi, piper, cafea, dovleci, morcovi, mere, migdale, roşii... Pe scurt, fără albine, nu putem vorbi de o lume fără foamete. (…). Dispariţia albinelor ameninţă siguranţa alimentaţiei mondiale deoarece o treime din producţia agricolă la nivel mondial depinde de polenizare, realizată cu precădere de albine. Albert Einstein spunea că dacă albinele ar dispărea de pe suprafaţa Pământului, omul n-ar mai trăi mai mult de 4 ani”.
Studiile efectuate de FAO şi de Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii arată că populaţiile de albine şi polenizatori sălbatici s-au restrâns drastic, în ultimii ani, consecinţă a activităţii umane iraţionale - agricultura intensivă, utilizarea pe scară largă a pesticidelor, poluarea, schimbările climatice etc.
Anul acesta, în martie, Comisia Europeană a publicat rezultatele unei ample investigaţii privind piaţa mierii, investigaţie solicitată cu mult timp în urmă de apicultori. Ceea ce stuparii repetă, de ani de zile, s-a confirmat: mierea importată este falsificată în mare măsură. Rezultatele investigaţiei sunt şocante: 46% din mierea vândută pe piaţa europeană este suspectă de falsificare, produsele vândute ca “miere” din China sunt suspecte în 74% din cazuri.
Apicultorii români preconizează că anul acesta, mierea de albine va fi mai scumpă, nu doar din cauza temperaturilor scăzute din primele luni, marea problemă fiind, în continuare, derogările la tratamentele cu pesticide interzise în întreaga Uniune Europeană, încă din 2013. “Şi în acest an, Ministerul Agriculturii a permis utilizarea acestor otrăvuri deosebit de toxice pentru albine, dar şi pentru omul care consumă respectivele cereale, deşi Curtea Europeană s-a pronunţat cu privire la ilegalitatea acestor derogări. Preţul mierii din România rămâne în continuare scăzut din cauza alterării pieţei cu produse contrafăcute din China. Procesatorii ambalează şi pun pe piaţă miere falsificată, la preţuri de dumping, motiv pentru care apicultorul rămâne cu stocurile de miere calitate extra şi cu buzele crăpate de vânt….”, a declarat, pentru ziarmm.ro, Mircea Ciocan, preşedintele Federaţiei Asociaţiilor Apicole din România ROMAPIS.
Pe de altă parte, apicultorii români solicită stoparea importului de miere din Ucraina - în condiţiile în care România are excedent - dar şi un sprijin financiar din ajutorul acordat de Uniunea Europeană, chiar dacă suma de 10 milioane de euro este “apă de ploaie pentru agricultura României”.
O altă problemă este valorificarea produselor. “Chiar dacă producţia a fost una modestă, nici în aceste condiţii nu putem valorifica mierea, pentru că există această concurenţă neloială între ceea ce producem noi şi ceea ce intră din spaţiul extracomunitar, din păcate, la preţuri foarte mici. Noi nu putem valorifica la fel, având în vedere că preţurile de producţie au crescut cu 30%-40%, preţurile de achiziţie au scăzut în acelaşi mod, cu 30%-40%, iar cererea pentru export a lipsit aproape de tot. De ani de zile avem această concurenţă neloială, iar acum, în contextul cu Ucraina, este libertate şi mai mare”, a declarat preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Albine din România (ACA), Ioan Fetea.
Acesta a precizat că România importă peste 4.000 tone de miere din spaţiul extracomunitar, care se vinde atât pe piaţa internă, cât şi pe cea externă, amestecată cu alte categorii de miere, iar producţia internă este foarte greu de valorificat: “Cred că anul trecut s-au importat şi mai mult de 4.000 de tone de miere, iar exportul nostru a fost aproape de zero. Sigur, nu toată mierea importată se consumă în România, dar, oricum, se amestecă cu alte categorii. Pot să vă spun că am văzut la raft, inclusiv la doză, la pliculeţ, amestec din patru categorii de miere, respectiv din România, Ucraina, Moldova şi China. Acum a venit şi această ieşire publică a Uniunii Europene, precum că peste 40% din mierea importată este falsă, dar noi solicităm aceste lucruri, respectiv o etichetare corectă, de peste 10 ani şi abia acum se pare că vor face acest gest, dar este cam tardiv. În orice caz, dacă nu se vor lua măsuri aşa cum se iau şi cu cerealele, vom falimenta aceste stupine care încă mai produc, deşi tinerii nu se mai apropie de această meserie pentru că nu aduce niciun venit”.
În ciuda acestor naejunsuri, şeful ACA precizează că preţul mierii nu a fost modificat: “Nu am scumpit mierea pentru că n-am putut, nu erau solicitări şi nu puteam să creştem preţul. Stocurile pe care le-am avut au fost minimale din 2021, iar acelea au mers la export în primăvara anului 2022, în lunile ianuarie-februarie, dar e vorba de o cantitate de numai 80-100 de tone. Ulterior n-am mai dat un gram de miere la export”.
Preşedintele ACA Mureş, ing. Vasile Bota, precizează că nici stuparii mureşeni nu au fost scutiţi de necazuri: frigul iernii şi problemele privind valorificarea au dus la scăderea, faţă de anul trecut, atât a numărului de apicultori membri ai ACA (de la 500 la 460), cât şi cel al familiilor de albine (de la 35.000 la 10.000), după ce, în ultimii 5 ani, Asociaţia mureşeană s-a clasat, alternativ, pe locurile I şi II pe plan naţional, la activităţile apicole.
În judeţul Mureş mai funcţionează încă 4 asociaţii profesionale.
În prezent, la nivel naţional există 2,35 milioane de familii de albine şi sunt înregistraţi peste 35.000 - 37.000 de apicultori, jumătate din ei sunt membri ACA, deţinând peste 60% din efectivele de albine.
Albinele sunt singurele insecte care produc hrană consumată de oameni - mierea * O colonie/ familie este formată din 20.000 până la 60.000 albine şi o singură regină - 99% dintre ele fiind albine femele colectoare / lucrătoare * Albina are 5 ochi, iar motivul pentru care este atât de zgomotoasă este pentru că bate din aripi de 11.400 de ori într-un minut * Regina - albina care conduce stupul - poate depune până la 2.500 de ouă pe zi * Albina lucrătoare trăieşte până la 6 săptămâni şi produce, în timpul vieţii ei, în medie, o jumătate de linguriţă de miere * O albină vizitează între 50 şi 100 de flori în timpul unui zbor de colectare * Albina zboară cu o viteză de aproximativ 25 km/h * Pentru a obţine un kilogram de miere, albinele trebuie să viziteze două milioane de flori şi să zboare aproximativ 90.000 de km * Albinele mascul - trântorii - nu au ac, iar scopul lor este de a se împerechea cu noua regină, pentru înmulţire. Câteva sute de trântori trăiesc în fiecare stup în timpul primăverii şi verii, dar odată cu venirea iernii, sunt daţi afară * Mierea depozitată în recipiente închise şi păstrată în condiţii optime nu se strică niciodată * Cea mai veche miere descoperită până azi datează de acum 5.000 de ani * Albinele pot simţi hormonul pe care îl emană omul atunci când este speriat. Dacă simt că stupul lor este ameninţat, vor ataca.
* Primele dovezi ale întâlnirii dintre om şi albină datează de acum aproximativ 10 mii de ani: o pictură rupestră, descoperită în Spania, înfăţişează un om căţărându-se într-un copac sau pe o stâncă, înconjurat de albine în zbor. “Vânătorul de miere” strânge fagurii într-un coş, folosind fumul pentru a-şi uşura munca. Ceea ce a început ca o îndeletnicire ocazională a devenit apoi un veritabil meşteşug: culegătorii de miere erau foarte apreciaţi şi respectaţi în rândul comunităţii.
* De la simpla căutare a roiurilor de albine sălbatice pentru a strânge miere, s-a trecut treptat la creşterea harnicelor insecte. Există date sigure despre această practică în Egiptul Antic, cu aproximativ 3.000 de ani Î.Hr. Tot în această perioadă s-a dezvoltat şi prima formă de apicultură nomadă: egiptenii au mutat stupii de-a lungul Nilului pentru a urma succesiunea naturală a înfloririi şi a le valorifica întregul potenţial.
* În Egiptul Antic, mierea era un aliment destinat doar celor privilegiaţi, dar avea şi o valoare rituală şi era folosită în medicină, pentru tratamentul tulburărilor digestive, arsurilor şi rănilor. În timpul săpăturilor arheologice, în mormintele faraonilor au fost descoperite vase cu miere, folosită şi în timpul ritualurilor de mumificare. Mierea era atât de importantă încât era utilizată şi ca monedă de schimb. Până şi în Codul Hammurabi existau articole specifice pentru a-i proteja pe apicultori în caz că erau jefuiţi.
* Mierea şi albinele ocupă spaţii ample în antichitatea greacă şi în cea romană: pentru a se menţine puternici şi nemuritori, zeii din Olimp se hrăneau cu nectar şi ambrozie. Mierea era folosită atât la gătit, cât şi în ritualurile religioase şi funerare. Un aliment mult consumat de sportivi, a fost considerat de Pitagora un elixir care garantează o viaţă lungă şi sănătoasă.
* Aristotel a fost primul care a încercat să descrie anatomia albinelor şi fenomenul de formare a mierii. Pe atunci se credea că mierea a căzut din cer şi că albinele doar au adunat-o.
* Termenul “lună de miere” îşi are originea în practica nordică de a consuma cantităţi mari de hidromel (băutură alcoolică, obţinută prin fermentarea mierii) în prima lună după căsătorie.
(surse documentare şi foto - 3bee.it/miele; honeycolonia.com, medicalnewstoday.com; americanbeejournal.com/tiposlinks/, romapis.org, agroexpert.md, fao.org, agerpres.ro)
Documentar de ILEANA SANDU
