În studiile de specialitate, se apreciază că între împrumuturi și calculul lingvistic există o relație de tip lexical de interdependență.
Prin calc lingvistic înțelegem copierea structurii cuvintelor prin înlocuirea elementelor de formație dintr-o limbă străină, prin elemente ale limbii proprii. În limbile în care modul de formare dominant al lexemelor este compunerea, se apelează frecvent la calchiere. Avantajul acestui procedeu de îmbogățire a vocabularului ar fi consolidarea fondului principal lexical. Pornind de la cuvintele existente în limbă și preluând modelul de formare dintr-o limbă străină am putea renunța la împrumuturi (!).
Îmi vine în minte (îmi cer scuze pentru concretețea pildei!) ceea ce îi spunea unchiul, nepotului: „nu ți-am adus pești, dar ți-am cumpărat undiță… de acum nu vei mai duce dorul peștilor". Tâna mea cu cercei mari de aur aduși de tânul din America, mi-a cumpărat ibrișin (ață de cusut mătăsoasă) și o pânză imprimată pe care scria „Unde se gătește bine / musafirul iute vine." Cu alte cuvinte „mi-a pus în mână, acul, ața și pânza (cum ar veni elementele „de calc") din care să obțin prin multă strădanie, cusătură…
Este, desigur, mult meșteșug și în limbă… iar timpul e de secole.
Într-o perioadă (mijloc de secol al XIX-lea) din dorința de a exclude tot ce nu e moștenit în limbă din idiomul latin, s-a propus o „purificare" lingvistică. De exemplu cuvântul cravată (accesoriu al îmbrăcămintei bărbătești) din fr. cravate (deci împrumutat) să fie înlocuit cu un cuvânt compus gât legău. Cuvântul gât (de origine slavă, vechi în limbă, dovadă și existența derivatelor) și legău (cuvântul format forțat din verbul a lega (a uni strâns, printr-un nod.) Dragostea cu ce se leagă / Cu fata care ți-e dragă (folclor).
Cuvântul format prin calchiere din germ. Halsbrinde: Hals - gât; Binde - legătură.
Vorbitorii unei limbi nu acceptă unele fenomene lingvistice impuse în mod forțat (cum au încercat adepții purismului - de la expresia a purifica limba de împrumuturi). E greu, pentru că limba nu ar fi mai frumoasă și dulce, dacă nu ar fi scrisă „pe ulcioare" și „pe ii", adică dacă nu ar fi creația poporului.
Cuvântul gât legău nu s-a fixat în comunicare, chiar dacă elementele de calchiere din germană aveau vechime în limba română (gât, a lega).
Dovadă că uneori specialiștii tind să accepte forma propusă de vorbitori (chiar dacă DOOM aduce argumente științifice), este exemplul anticameră (antecameră).
Forma din paranteză este dată ca incorectă. Calchierea s-a realizat din franceză antichambre și s-a extins și în expresia a face anticameră. Profesorul Theodor Hristea menționează în Sinteze de limba română (p. 120) că forma anticameră conține „o greșeală împrumutată." Prefixul anti - de origine greacă are sensul împotriva, contra, prefixul ante - având proveniența latină înseamnă înaintea, ceea ce explică statul nostru în anticameră înainte de a ajunge să ne rezolvăm multele probleme. Deseori avem și număr de intrare. Atunci, supărarea e așa de mare încât cu adevărat anti înseamnă împotriva noastră… Dar nu e vorba de orașul florilor în care în anticameră se leagă prietenii între persoane feminine cu eșarfe și persoane masculine cu gât legău.
- Unde v-ați întâlnit, dragă?
- În antișambră la…, acolo am servit prima cafea, fată!"
