Zorii zilei prind a miji. La cel dintai cantec de Cocos, se trezi si Ratoiul,
frecandu-se la ochi cu "lopatica� lui cea dreapta. Uf, ce caldut e in
ungherul meu, pe langa puisorii mei ce cresc, cresc, drept ii, cam greu,
ca eu daca macai ... mac-mac, cu asta nu rezolv nimic. Pai, am altceva
mai bun de facut decat mac-mac-mac sa priceapa, sa bage in cap cei
17 puisori si ceilalti de prin ograda in care ma adapostii, bine-bine
mersi, doar Cocos, nelegiuitul, ma agaseaza ... Sssst, ssst... il pun eu la
punct, il var undeva printr-un ungher de vas de prin curtea asta care-i a
mea si a "clanului�, ca pe Popeye Marinarul. Zilele ii sunt numarate.
Vai de Cocos, se crede mare si tare, chiar daca-i sus, pe picioarele
cele uscative. Eu dictez in haremul meu. Vai, n-am Eunuc. Ei, cum sa nu
am. Il am pe Fazan. Cine-i Fazan, audeee? Mac-mac, intaiul dregator al
curtii ce-mi apartine. Mac-mac. Ssst-ssst, sa nu auda Cocos. Noi facem,
noi dregem. Da, ia stai, ce facem, ce dregem? Audeee!
Cu aceste prea ... Ce prea? Cu ale lui bosmaneli hajaite din gura-i de
muica, mai, cu ochelarii prinzandu-i nasul gros de-o parte si de alta,
iesi Ratoiul din starea lui letargica, dupa o noapte in care visa ceva
maret, inaltator. Phui, Satana! Topai, topai. Apoi Ratoiul isi dezmorti
trupul zvelt, mac-mac, si-si parasi culcusul, inca cald, iesind din el cu
un aer de superioritate, de prim-domn al ogradei linistite la acea ora a
diminetii de Sf. Irod. Mac-mac, cu glasuri pitigaiate, cu plescaituri din
ciocuri rosii, isi urmara, intr-un tarziu, cei 17. Tatal lor cel Bun de...
mac-mac si iarasi mac-mac, spre disperarea "norodului� din curtea
himerelor. Cocos se infoie pe langa el, ii arunca chioras o privire si-l
lasa in plata lui, sa mai nascoceasca vreun tertip de mare lovitura ce
se pregateste a o comite-o in noaptea inchipuirilor lui. Mac-mac, ca
nu mai e asa de mult si Cocos va fi bun de jumulit ori halit cu fulgi cu tot.
Mac-mac si fuga-fuguta, Fazan, bun aidoma unui majordom din
"Steaua Sudului�, se infatisa stapanului-stapan peste toate cele ale
clanului inrosit din cauza urticariei, dar altfel bine garnisiti cei
saptesprezece ai lui. Impamantenit, cu o stea de la rasarit, in fruntea
lui de gradinar iscusit, Fazan primi rapid o porunca si se conforma
numaidecat. Aduna cele 17 ratuste, le ordoneaza pe jilturi, dupa marimi,
si ssst-ssst ... Ocupat nitel cu un apel sonor primit de la Arcas Vesrin,
infoiat, cu pliscul gata de intrebuintare, Ratoiul face apelul si ... macmacmac. Gataaa ... sa nu ma rotaiesc la voi! A, nu, il am pe Cocos,
asta-i al naibii, dat dracu�. Ia, nu miscati in front, mai stati. Mi-a picat
fisa. Ce facem inainte de a va da libertate de actiune? Hm ... Mac-macmac!
Prin preajma fiind, Gascanut... Sssst-ssst! Si spre ivirea primelor
semne ale noptii ce-si gatea leaganul, Ratoiul se cuibari in ungherul
lui stramt si rece de-acum, lasandu-se in voia nalucilor. Noaptea
intunecata de dinaintea celei a clestarului de argint mult asteptat se ivi
spre linistea lui pasagera. Mac-mac sa nu tac! Marele ispravnic, Ratoiul
Torcin cade un pic pe ganduri si, deodata, se lumineaza. Ce bun ar fi un alt
loc de huzureala. La sesizari si reclamatii. "Specialitatea� mea de pe
vremea intarziatei copilarii ... Mac-mac!
PS. Foiletonul, gen literar cu larga deschidere, folosit in extenso, a
fost "hrana� spirituala a jurnalistilor romani dintre cele doua razboaie
mondiale. Specialitatea "casei�!
