Linistea locuitorilor celui mai frumos cartier al comunei
Sancraiu de Mures, respectiv cartierul Rasaritului, este
distrusa, de vreo trei, patru ani incoace, de obiceiul unor
tineri de a reveni in "leaganul copilariei�, dupa ce, pana la
18 ani, au crescut in casele de tip familial din vecinatate.
Desi sunt inclusi in alte sisteme de protectie, ei nu se
adapteaza conditiilor impuse de societate si greu isi gasesc
un rost in viata. Astfel, dezorientati, revin si bantuiesc prin
cartierul in care au trait si, conform celor din zona, se dedau
la fapte antisociale: cersit, furtisaguri, tulburarea linistii
publice si, posibil, chiar prostitutie.
"Se ofera sa munceasca,
doar pentru a ochi ce pot fura!�
Dupa cum declara oamenii din cartier, aproape zilnic, la
portile lor, bat tineri aflati in cautarea a ceva de lucru sau,
pur si simplu, cersesc, sub pretextul ca "Tu ai, iar eu, nu!�.
Intr-adevar, casele sunt frumoase, bine intretinute si dotate
cu tot confortul, precum si cu toate cele necesare intr-o
gospodarie de om harnic. Cei care si-au propus sa faca o
fapta buna, acceptand ca vreun astfel de tanar sa-i lucreze
ceva prin curte, tocmai pentru a-i da senzatia ca si-a castigat
banii prin munca si nu i-a cersit, au avut neplacuta surpriza
si marea dezamagire ca, dupa cateva zile, sa descopere ca
au fost furati. "Acesti tineri se ofera sa ne ajute la munci
marunte prin curte, contra cost, numai din interesul de a
studia ce avem de valoare si de a da lovitura, la locul si la
momentul potrivit. Aproape din fiecare casa sau curte, s-a
furat! De la fructe si flori din gradina, pana la alimentele din
camara, haine si incaltaminte, uneltele sau aparatura din
ateliere sau magazii. De la fiica mea, au furat scule de peste
2.000 de euro, de la altii au furat biciclete, carucioare,
furtunuri, ba chiar si un butoi de varza. Intra in curti, ne
sparg casele si fura tot ce apuca. La politie, degeaba
sesizam, pentru ca raspunsul e mereu acelasi: �Nu le putem
face nimic, pentru ca sunt protejati de lege!. Dar pe noi
cine ne protejeaza?!��, se intreaba unul dintre cei pagubiti.
"Cuibul pacatului�
Una dintre cochetele vile, situata la marginea cartierului,
spre padure, a fost pierduta de fostul proprietar in favoarea
unei banci, careia nu i-a restituit la timp un credit. Banca
nu a reusit inca sa o vanda, dar, dupa cum se poate vedea in
imagini, nici nu reuseste sa o pazeasca, astfel incat, acum,
casa, in care o familie si-a pus speranta ca ii va fi adapost
pentru intreaga viata, a devenit un "cuib al pacatului�, in
care se aduna tinerii fara capatai si isi fac de cap. Usa este
larg deschisa, geamurile sunt sparte, parchetul este smuls,
mocheta - rupta si murdara, iar in camere persista un miros
pestilential. Mormane de haine zdrentuite, sticle si peturi goale
completeaza peisajul dezolant. "In acea casa, mai demult,
s-au aciuat trei baieti si o fata, iar seara incepeau sa vina
taxiuri care aduceau persoane dubioase. Ba, mai sareau
gardul si veneau la distractie si copile mai marisoare de la
casele de tip familial. Noi banuim ca acolo se practica
prostitutia. In ultima vreme, accesul taxiurilor in cartier a fost
interzis, dar intalnirile continua. Seara, nici nu avem curaj sa
iesim din case de teama sa nu fim atacati, iar tihna ne este
distrusa de manele, injuraturi si tipete�, se plang oamenii.
"Sistemul de protectie
a copiilor este prost conceput!�
Multi dintre locuitorilor cartierului critica sistemul de
protectie a copiilor din cele 10 case de tip familial, in care
traiesc aproape o suta de minori. "La inceput, aici s-a dorit ca
minorii sa traiasca precum intr-o familie, avand doi parinti
sociali. Insa, de vreo patru ani, sistemul s-a schimbat. Pe langa
parinti, au fost introdusi asistenti sociali si psihologi, iar rolul
parintilor a ramas doar acela al unor paznici de noapte, fara
sa mai aiba autoritate asupra copiilor, fara sa ii mai poata
educa, asa cum se intampla in orice familie. Copiii nu mai stiu
de cine sa asculte. De atunci, s-au deteriorat relatiile in
comunitate�, considera unul dintre interlocutori. "Povestea
este mai veche. Eu am un copil cu handicap fizic si, in anul
1998, am auzit ca o fundatie din Olanda construieste aici, in
Sancrai, case destinate tocmai acestor copii cu probleme,
precum si o baza de tratament pentru ei, motiv pentru care
mi-am construit si eu o casa aici, ca sa fiu aproape de fiul
meu. Dupa cativa ani, banii de la fundatie erau cheltuiti, casele
erau neterminate, iar asa-zisa baza de tratament e si acum o
constructie ramasa in rosu, asa ca olandezi au refuzat sa se
mai implice. In aceasta situatie, autoritatile locale, Directia de
protectie a copilului, biserica s-au decis sa finanteze in
continuare, sa finalizeze casele si sa le transforme in case
de tip familial, iar baza de tratament sa se transforme in
ateliere, in care copiii sa invete o meserie. Ateliere nu s-au
mai facut, iar casele de tip familial s-au transformat in altceva.
Oricum, odata ajunsi majori, copiii trebuie sa plece, fara sa
fie pregatiti pentru viata...�.
"Nimeni nu ii invata
pe acesti copii ce este munca�
"Eu sunt profesor universitar, am muncit si in afara tarii si va
confirm ca sistemul de protectie a copiilor din Romania este
ineficient. Nu se poate sa cresti un copil, invatandu-l ca are
numai drepturi, nu si obligatii. Nimeni nu ii pregateste pe copii
pentru castigarea existentei prin munca. Atat timp cat copilul
este integrat in sistem, pentru el sunt alocati 3.000 de lei
lunar, iar pentru ceilalti copii, din familii obisnuite, se ofera
o alocatie lunara de 42 de lei. Aceasta este echitate
sociala?!�, se intreaba, retoric, unul dintre interlocutori.
"Solutia pentru acesti copii, care au ajuns la majorat,
este sa li se ofere un loc de munca, astfel incat sa se poata
integra in societate. Daca ei nu au fost invatati ca trebuie
sa munceasca pentru a se intretine dupa varsta majoratului,
cei care i-au crescut si i-au educat in acest fel trebuie sa
raspunda in fata legii, asa cum as raspunde si eu pentru ca
nu mi-am educat copilul. Prea nu are nimeni din sistemul de
protectie vreo raspundere. Eu consider ca vina o poarta
cei care educa acesti copii pana la varsta de 18 ani si care
nu ii invata ca, pentru a trai, trebuie sa munceasca. In alte
tari europene, copiii de clasa a patra nu numai ca au voie
sa munceasca, desigur pe masura lor, fara ca cineva sa
considere acest fapt exploatare, dar chiar, pentru ei, se
incheie un contract legal prin scoala sau prin autoritatea
locala�, este o alta parere, completata imediat: "Nicio
autoritate de la noi nu doreste sa rezolve, pe termen lung,
problema acestor tineri, intrucat ei sunt o sursa permanenta
de bani, care intretin un sistem ineficient�.
"Sa plece toti,
nu-i mai vrem aici!�
Pentru ca nu mai vad nicio solutie de a trai in liniste in
cartierul si in casele lor, oamenii au ajuns la disperare si cer
ca autoritatile sa ia urgent masuri, sa ii scape de necazuri.
"O sa merg din casa in casa, o sa adun semnaturi de la toti
vecinii din cartier si vom merge in fata Prefecturii Mures sa
cerem mutarea tuturor copiilor de aici. Alta solutie nu exista.
Cu cat trec anii, cu atat vedem ca aceste case sunt o cloaca
din care ies tineri fara nicio educatie. Adica, au o educatie
stramba, aceea ca au numai drepturi, ca pot sa faca ce vor,
dar ca nu au nicio obligatie, nicio responsabilitate. In
plus, nu stiu cine ii invata ca, daca se uita cineva mai
lung la ei, sunt hartuiti sexual. Pentru o astfel de acuzatie
nefondata, unul dintre parintii sociali s-a sinucis, altul
si-a dovedit nevinovatia in instanta. Cei care se ocupa
de protectia copilului sa ne ia aceasta problema de pe
cap, sa ii duca unde vor si sa ii tot protejeze pana la
adanci batraneti, pentru ca pe noi nu ne protejeaza
nimeni�, concluzioneaza locuitorii frumosului cartier
Rasaritului, din Sancraiu de Mures.
P.S. Delicatetea situatiei prezentate ne-a determinat sa
pastram anonimatul interlocutorilor.
