Coltul spiritual
Dragostea de mama nu cade niciodata

Am citit candva o mica povestioara. Se spune ca, intr-o companie
comerciala, un om tanar si cumsecade a murit. Mare a fost durerea
colegilor sai cand au vazut ce s-a intamplat, dar mai mare a fost
surprinderea cand au aflat, nu se stie cum, ca sufletul bietului om a ajuns
in iad. Iar povestea spune mai departe cum, revoltati, acestia s-au dus
pana la portile Iadului ca sa-l scoata de acolo. Dar, cu toate rugamintile
si eforturile, nu au reusit.

Apoi a venit directorul companiei, care s-a dus la randul sau sa-i
roage pe cei care ii rapisera sufletul bietului om sa-l elibereze. Dar
totul a fost zadarnic.

Disperati, in cele din urma, oamenii au apelat la episcopul locului,
sa-ncerce sa faca ceva. Dar si in fata acestuia, portile Infernului au
ramas inchise. Si, astfel, peste toata aceasta nedreptate, zilele treceau
fara speranta, adancind durerea celor care il iubeau. Pana cand, intr-o
dimineata, in fata portii Iadului, cu pasi marunti, garbovita parca de durerea
care-i tinea inima ca intr-un cleste, aparu o batranica.

- "Tu, cine mai esti?�, rasuna vocea, o voce inspaimantatoare coborata
ca un trasnet din neantul Infernului.

Necutremurata de nimic, decat de propria-i durere, batrana raspunse:
- "Sunt mama lui. Lasati-ma sa intru!�.

Si abia atunci, ca prin minune, portile Iadului s-au deschis, s-au deschis
pentru intaia oara, iar mama a intrat acolo ca sa-si salveze fiul.

Parintele GHEORGHE SINCAN, paroh la Targu-Mures
(Din volumul "Mi-e dor de Tine, �Doamne-Doamne��,
in curs de aparitie la Editura NICO �Targu-Mures)

Lasă un comentariu