Arestarea recenta a presedintelui
Consiliului Judetean
Cluj, Horea Uioreanu, pentru
fapte de coruptie � din multe
altele petrecute la varful elitei
politice (si nu numai) � readuce
in actualitate intrebarea: unde
"ajung� banii din buzunarele
cetatenilor? Romanii
platesc
tot felul de taxe,
impozite, amenzi,
CAS-uri etc., etc., si au, deci, tot
dreptul sa astepte de la guvernanti
ca, in schimbul banilor
platiti, sa li se imbunatateasca
conditiile de viata, nu sa ingroa
se conturile din banci ale
celor aflati, vremelnic, prin rotatie,
la� borcanul cu miere.
In mod normal (daca putem
vorbi de asa ceva!), bugetul de
stat este o insumare a veniturilor
realizate de cetatenii acestei
tari, incredintate de acestia
Guvernului spre buna gestionare.
Asadar, nimic nu este mai democratic
� mai ales intr-o economie
de piata � decat cererea contribuabililor
ca Guvernul (acum,
Guvernul USD, Ponta 3), caruia ii
incredinteaza banii lor, sa le
aduca profituri, sa-i gestioneze in
favoarea lor, inclusiv prin majorarea
salariilor angajatilor
Guvernului. Mai mult, nimic nu
este mai aproape
de economia de
piata decat cererea
investitorilor
(populatia) intr-o companie
(Guvernul) ca banii lor sa le
aduca profituri, adica cresteri de
salarii, si nu pierderi, adica
cheltuieli necontrolate ale guvernarii.
Intrebare. Daca traim in
democratie, intr-o economie de
piata "functionala�, de ce guvernul
democratic lupta impotriva
cetatenilor sai, iar managementul
bugetului de stat nu se
supune vointei actionariatului
sau (cetatenii)?
A doua intrebare. Daca bugetul
de stat nu are bani, atunci ce a facut Guvernul cu
banii pe care i-a incasat? Intrebam, deoarece
cunoastem o serie de lucruri pe care nu le-a facut.
Nu a facut autostrazi, aeroporturi si gari, nu a facut
scoli si spitale, nu a cumparat medicamente pentru
bolnavi, nu a facut irigatii, nu a subventionat
agricultura, nu a protejat populatia de inundatii, nu a
facut locuinte ieftine, nu a ajutat romanii din
strainatate, nu a combatut coruptia etc., etc.
In mod paradoxal, bugetul pe 2014 � al doilea al
actualei guvernari � face, ne spun specialistii, corp
comun cu cele din perioada 2010-2013, axate mai mult
pe contestatele masuri de austeritate. In trecut, PSD
(acum, in USD, dupa ce s-a rupt USL!) striga, de pe
margine, impotriva masurilor luate de Emil Boc, dar
nu viza nedreptatea protejarii celor vinovati, ci
sustinea ca pentru ajustari ar fi fost suficiente niste
ipotetice reduceri de evaziuni fiscale si ale cheltuielilor
bugetare cu bunuri si servicii. Venita la
guvernare, USL (USD, acum) a descoperit insa ca
aceste reduceri sunt povesti cu cocosul rosu si,
angajata � cum a promis � sa reintregeasca salariile
si pensiile �, nu a gasit alta finantare decat in noi
cresteri de taxe, pe principiul: "Cu o mana va dam, cu
alta va luam!� Ca pe vremea lui Boc! Urmarea? Asa
cum doua linii paralele nu se intalnesc niciodata, tot
asa nici agenda populatiei nu are vreo sansa sa se
intalneasca cu agenda politicienilor. Dovada: averea
romanilor a scazut cu 18% intr-un singur an, de la
13.667 de dolari pe locuitor in 2012, a coborat la 11.191
de dolari in 2013, potrivit Institutului de cercetare al
Credit Suisse, a doua mare banca elvetiana, citata
de Agrepres. Prin comparatie, averea populatiei din
Europa a crescut in intervalul analizat cu 7,7%, la
76.300 miliarde de dolari, iar la nivel mondial, averea
controlata de populatie a urcat cu 4,9%, la 241.000
miliarde de dolari, conform sursei citate.
� Si ceea ce nu ne spun guvernantii nostri, o fac
altii. Potrivit Eurostat � biroul de statistica a UE �,
41,4% din populatia Romaniei risca saracia sau
excluderea sociala, reprezentand 8,89 milioane de
oameni la nivelul anului 2014. Statistica se refera la
cei care traiesc sub limita saraciei, considerata la
60% din venitul mediu national. Spre comparatie,
Grecia � epicentrul crizei datoriilor din zona euro, la
care guvernantii nostri fac adeseori referire �
figureaza cu doar 11,6% din populatie in aceasta
categorie, in vreme ce Spania, cu un somaj de 20%,
figureaza cu o cota de numai 4%! Dar ceea ce
diferentiaza dramatic Romania de toate celelalte tari
este riscul de saracie a persoanelor care muncesc,
rezultat al politicii salariale. Mai exact, munca nu
garanteaza un standard decent de viata.
De ce aceasta situatie? Pentru ca banul "luat� din
buzunarul cetateanului nu ajunge acolo unde
trebuie. O data la patru ani � acum parcurgem
perioada 2012-2016 �, tara ajunge pe mana unor
politicieni. Asa e in democratie. Ce fac ei? Cam ce
vor, se comporta � vorba unui analist � ca niste
"actionari majoritari�, iar cei de pe margine, care, in
fond, i-au votat, privesc cum altii iau hotarari, isi
impart banii (precum dividendele), cum hotarasc ce
e bine si ce e rau. Dar democratia nu presupune
doar votul o data la patru sau cinci ani. Presupune
un control permanent. Cetateanul are dreptul (ar
trebui sa aiba!) sa puna sub semnul intrebarii o
decizie sau alta.
Cineva spunea, cu referire la ceea ce se intampla
in tara, ca, traducand pe limba celor multi, Desteapta-te,
romane! in Descurca-te, romane!, presedintele
Basescu a reusit (in perioada mandatelor sale)
dezintegrarea morala si dezmembrarea sociala in
populatii tocmai bune de a fi duse la curentul popular
al masochismului popular. Trist�
