Realitatea infirmă această teorie. De ce? Deoarece creșterea eficienței și a productivității se bazează, în primul rând, pe nivelul cunoștințelor profesionale ale personalului și pe dotarea cu tehnică de vârf. Retribuția angajaților influențează eficiența muncii, însă, fără cunoștințe superioare de specialitate și o bună organizare a activității productivitatea nu va crește simțitor, chiar dacă salariul va fi mai mare decât cel minim stabilit prin hotărâre de guvern, mai exact impus pentru toți salariații, indiferent de locul de muncă, de nivelul de pregătire și rezultatul concret al activității fiecăruia. Indiscutabil, acolo unde patronii acordă angajaților salarii mai mari decât cele justificate de productivitatea muncii obținute, în scopul de ai face să fie mai atenți, să-și facă datoria, să-i permanentizeze în activitatea lor, economisind timp și bani cu pregătirea altora.
Iată de ce ar fi normal ca statul să lase pe antreprenori să hotărască, pe domenii de activitate, care este cea mai bună strategie salarială. Să nu vină Guvernul și sindicatele să impună un salariu minim pentru toți angajații, fie bugetari sau în sectorul privat. Așa cum subliniam, de ce vine Statul prin Guvern să oblige firmele private să crească cu fiecare ciclu electoral nivelul salariului minim sau de eficiență, cum le place unora să-l numească? Nu puține societăți comerciale private, prin aplicarea acestor măsuri sunt nevoite, din rațiuni economice de supraviețuire, să reducă numărul angajaților, să-i trimită în șomaj. Și astfel, Statul trebuie să aloce tot mai mulți bani pentru ajutoare sociale (se zvonește că se intenționează majorarea cuantumului ajutorului de șomaj și a celui pentru asistență socială), bani pe care guvernul îi ia, prin taxe și impozite mai mari, tot de la agenții economici și de la salariați.
Așa s-a procedat de 26 de ani, ceea ce a făcut ca nivelul de trai al românilor să fie cel mai scăzut din Uniunea Europeană, în afară de Bulgaria. Cu alte cuvinte creșterea forțată a salariului minim nu are nici în clin, nici în mânecă (nimic) cu teoria așa-zisului salariu de eficiență, decât că contribuie la creșterea șomajului. De ce vine Statul să impună salariul minim pentru toată economia? Să o facă în sectoarele bugetare, acolo unde este angajator! Statul nu este un antreprenor, el jonglează cu banii contribuabililor pe care-i risipește, în cele mai multe cazuri, fără justificare, fiind că îi ia tot de la noi prin taxe și impozite crescute, de la an la an. Astfel, Guvernului și partidelor care îl susțin le este ușor să împartă pomeni pentru a câștiga alegerile, care au un singur scop: îmbogățirea prin hoție și fraudă din banii publici. Soarta celor peste două milioane de asistați sociali nu-i interesează în afară de a le obține votul și nimic mai mult. La fel procedează majoritatea politicienilor (în frunte cu parlamentarii), cu pensionarii, cu tinerii (care nu au unde să muncească), cu salariații, mai ales din sectorul bugetar, cărora „le scot ochii" cu salariul minim și alte pomeni făcute în campaniile electorale.
Ce poate face într-un an guvernul Cioloș, așa-zis de tehnocrați, când a fost obligat de către partidele parlamentare, prin vot, să preia și să aplice bugetul întocmit de guvernul Ponta, cu pensii speciale pentru parlamentari, primari, consilieri, aleșii locali, creșteri salariale, între care și cel minim pe economie, pensii speciale pentru privilegiații de la președinție, ministere, Curtea de Conturi etc.?
În concluzie, pleacă ai noștri, vin ai noștri, nimic nu se schimbă, jaful îndurat de bieții români, timp de 26 de ani, continuă. Poate la alegerile locale și parlamentare din acest an, românii se vor uni și îi vor trimite acolo unde le este locul pe hoții și pungașii politicieni care au jefuit țara și poporul timp de 26 de ani, sacrificând fondurile pentru infrastructura rutieră, feroviară și modernizarea spitalelor, școlilor, localităților, fonduri care sunt tot mai reduse, în favoarea cheltuielilor cu achizițiile de bunuri, cu ajutoarele sociale și cu salariile bugetarilor.
