PATRIE, LIMBA, STEAG, NATIONALISM!

"Acolo este tara mea si neamul meu

cel romanesc!/Acolo eu sa mor as vrea,

acolo vreau eu sa traiesc!� (Ion Nenitescu)

Azi, in aceste vremuri tulburi, pe care noi, romanii, le traim din
1990 incoace, intr-o perioada in care patriotismul adevarat, nu
cel mimat, si nationalismul luminat, curat, traditional ardelenesc, sunt,
dupa unii, "notiuni depasite�, ba chiar desuete, cand unora, ajunsi pe
alte meleaguri, spun ca le este rusine ca sunt romani, dominati, cand
le este bine de sloganul "Ubi bene ibi patria�, versurile lui Ion Nenitescu
pot fi acel balsam binefacator, amintind de acel necesar drag de tara,
sentiment tonic si atat de romanesc. Din pacate, in capul unora, dupa
1990, poezia noastra patriotica ar fi chiar o rusine, ar fi falsa, cum fals
ar fi si sentimentul apartenentei noastre la neam intr-o Europa pe care
unii ar dori-o deja a regiunilor, nu a natiunilor! Ei uita, cu desavarsire,
acea dorinta a fostului presedinte al Frantei, generalul Charles de
Gaulle, ca sa traim intr-o "Europa a natiunilor, nu a regiunilor�!
De ce sa fie poezia si patriotismul trairi desuete in aceasta istorie
atat de zbuciumata a Neamului romanesc, cu suferintele, cu tristetile,
cu luptele, cu bucuriile lui, mai ales acum, cand, mai mult ca oricand,
este nevoie in Romania de patriotism, de unitate si de renastere
nationala? Oare nu ne unesc pe toti, "peste toata acea intindere de
loc unde se vorbeste romaneste�, � cum spunea Mihail
Kogalniceanu � limba noastra dainuitoare, organism viu prin
timp, si patria nemuritoare? Limba si patria, binom
nedespartit, acolo unde ne unesc, in patria aceasta de
pamant si de cuvinte, originea comuna, aceeasi limba,
credinta stramoseasca si traditiile de cand lumea pe locul
vechii Dacii, in Daco-Romania continuitatii si durabilitatii
noastre! Oare nu inaintemergatorii erau cei care ne
indemnau sa fim buni romani, patrioti si nationalisti aparatori
ai vetrei, ai pamantului stramosesc, ai graiului, ai credintei,
ai traditiilor, ai legii strabune? Oare nu ne indeamna, prin
timp, Simion Barnutiu sa asezam la temelia structurii de
rezistenta a poporului roman, neam nascut crestin,
sentimentul inaltator, puternic, al dainuirii limbii sub cerul
sub care ne-am nascut? Oare nu vin, de departe, spre noi, si
azi, cuvintele lui: "Fost-am cu hunii, si nu ne-am facut huni;
fost-am cu avarii, si nu ne-am facut avari; fost-am cu bulgarii,
si nu ne-am facut bulgari; cu rusii, si nu ne-am facut rusi; cu
ungurii, si nu ne-am facut unguri (�). Nu ne-am ungurit, nu
ne-am nemtit, ci ne-am luptat pentru pamantul si neamul
nostru, ca sa vi le lasam voua, dimpreuna cu limba noastra,
ca si cerul sub care ne-am nascut. Nu va nemtiti, nu va unguriti
nici voi; ramaneti credinciosi neamului si limbii voastre!� �
ne indemna inaintemergatorul, luminator al cailor noastre.
Mesaj prin timp, pana la noi ajung si cuvintele istoricului
Alexandru Papiu Ilarian, care, intrebat, odata, care-i
deosebirea intre nationalism si patriotism a dat un raspuns
uluitor de simplu, clar si definitiv. In Transilvania a fi patriot
si nationalist roman "totdeauna si aceeasi insemneaza�.
Adica, una si aceeasi este! Ce frumos raspunde acestor
deziderate ale romanismului si George Cosbuc, cel cu "satu-n
glas�: "Acolo, unde-i cer senin si ca seninul cer zambesc/
Femei ce poarta l-al lor san copii ce pentru lupte cresc//
Acolo, unde-s�nalti stejari si cat stejarii �nalti imi cresc/Flacai
cu piepturile tari, ce moartea-n fata o privesc,/Acolo unde-s
stanci si munti, si ca si muntii nu clintesc/Voinicii cei cu peri
carunti in dor de tara stramosesc�. Nu tot Cosbuc ne lasa si
versurile: "O lege-avem, strabuna,/Prin veacuri de furtuna,/Ea
n-a putut s-apuna/Strivita de pagani./Ne-a fost Cel Sfant tarie/
Si-n veci o sa ne fie,/Sus inima, romani!/Sus inima, romani!/�?
Oare nu dintr-o constiinta nationala, dainuitoare,
inaintemergatorii ne-au lasat mostenire cuvintele si
indemnurile lor pentru minte, inima si invatatura? Grigore
Ureche: "Toata albina isi apara cascioara cu acele si cu
veninul sau�; Tudor Vladimirescu: "Patria se cheama norodul,
iar nu tagma jefuitorilor!�; Mihail Kogalniceanu: "Omul
inainte de neam si-a iubit familia, inainte de lume si-a iubit
neamul si partea sa de pamant, fie mare, fie mica, in care
parintii sai au trait si i-a ingropat, in care el s-a nascut�;
Stefan cel Mare si Sfant: "Daca dusmanul vostru va cere
legaminte rusinoase de la voi, atunci mai bine muriti prin
sabia lui decat sa fiti privitori impilarii si ticalosiei tarii
voastre�; Neagoe Basarab: "Nu traiti ca pasarea aceea
ce se cheama cuc, care-si da ouale de le clocesc alte
pasari si-i scot puii, ci fiti soimi si va paziti cuibul vostru!�;
Nicolae Iorga: "Fara patrie nu se poate inchipui existenta
de natiune, si fara natiune patria e numai un cuvant
desart!�; Dimitrie Bolintineanu: "Cel ce a sa viata Tarii
sale-nchina/Piere ca lumina intr-a sa lumina�; Barbu
Stefanescu Delavrancea: "Patriotismul este sentimentul
activ si covarsitor al generatiilor actuale, care binecuvanteaza
parintii, mosii si stramosii��.
Bine ar fi ca, macar in ceasul al doisprezecelea, domnul
premier Ponta, guvernantii de azi sa asculte povetele de la
Stefan cel Mare si Sfant, de la Kogalniceanu si Iorga, de la
acei inaintemergatori care nu s-au impilat sabiei, nici puterii
vrajmase, ci au luptat pentru neamul acesta romanesc, pentru
vatra lui stramoseasca! Doamne, cat de actuale sunt
indemnurile lor venind prin timp! Doamne, cate oua straine
clocesc guvernantii de azi ale atator cuci veniti din cele patru
zari, care-si depun ouale in cuiburile noastre. Uita ei sa fie
soimi, ci sunt niste penibile zburatoare, uitand ca iubirea de
patrie e sfanta datorie!
Stiind ca existenta noastra, ca romani, se identifica cu
Neamul sub semnul limbii, legii, credintei stramosesti si al
mosiei, ca trebuie sa slujim unui ideal inalt, cel al interesului
national, inaintemergatorii ne-au lasat dovezi ale stralucirii
limbii in acest avanpost al insulei latinitatii in oceanul slav,
lasandu-ne versuri nemuritoare. Oare poezia lui Eminescu
"Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie�, nu-i "cea mai frumoasa
poezie despre tara, despre Romania, scrisa vreodata pe acest
pamant?� � se intreba acad. Ioan Aurel Pop, nu doar rector
merituos al Universitatii "Babes-Bolyai�, ci si un mare patriot
roman, toba de carte, iesit din mantaua neamului romanesc,
ardelean, acel gand blagian dus pana la capat, cu inima
sincron batand cu trairile, cu suferintele neamului, vertical
prin hatisul actual al marilor tradari ale puterii postdecembriste,
fiu credincios al neamului? Cu patos el reda versurile: "Ce-ti
doresc eu tie, dulce Romanie,/Tara mea de glorii, tara mea de
dor?/Bratele nervoase, arma de tarie,/La trecutu-ti mare, mare
viitor!�. Oare ce poate fi mai inaltator, ca sentiment al apararii
unui ideal, decat chemarea poetica din poezia "La arme!�
sau trairea zbuciumului, sub apasare straina, din "Doina�?
Oare "Balada� si "Crai nou� ale lui Ciprian Porumbescu, ce
sunt? Nu-s ele o "tanguire a graiului�, a duratei, a existentei,
prin codrii Sucevei, ai Arboroasei, spre noi venind cu o alta
tanguire, cea a tuturor clopotelor manastirilor Moldovei? Dar
descrierea Tarii Ardealului, de catre Nicolae Balcescu, din
"Romanii subt Mihai-Voievod Viteazul�, dar "Descrierea
Moldovei�, a marelui invatat Dimitrie Cantemir, ce sunt? Nu
constituie ele un mare gest patriotic, inainte de toate? Dar
prima unificare a pamanturilor romanesti, la 1600, de catre
Mihai Viteazul, strateg european si "domn al tarii Romanesti,
al Ardealului si al toata Tara Moldovei�? Dar poezia "Limba
noastra� a lui Alexe Matievici, poetul militar, rapus, la doar 29
de ani, de tifos exantematic, pe frontul luptelor de la
Marasesti, in Moldova din vara anului 1917 a Primului Razboi
Mondial, adevarat imn inchinat limbii noastre? "Limba noastrai
o comoara/In adancuri infundata,/Un sirag de piatra rara/Pe
mosie revarsata.//�// Limba noastra-i numai cantec,/Doina
dorurilor noastre,/Roi de fulgere ce spintec/Nouri negri, zari
albastre.//Limba noastra-i graiul painii./Cand de vant se misca
vara:/In rostirea ei, batranii/Cu sudori sfintit-au tara//�//Limba
noastra-i, limba sfanta./Limba vechilor cazanii./Care-o plang
si care-o canta/Pe la vatra lor, taranii//�//Strangeti pietre
lucitoare,/Ce din soare se aprinde/Si-ti vedea, in revarsare,/
Un potop nou de cuvinte//�//Rasari-va o comoara/In adancuri
infundata,/Un sirag de piatra rara/Pe mosie revarsata�. Mesaje
prin vreme ale celor trecuti in tarana odihnei, iar azi "numai
pietre de mormant/Mai pastreaza-al lor cuvant�.
In aceasta namoloasa realitate romaneasca, in aceasta
brambureala politica de azi, plina de capcane, de dezamagiri,
de tradari, de compromisuri si de renuntari la mandrie nationala
si demnitate, de vanzari de Iude postdecembriste, se arata
cate o raza de lumina a celor adevarati intelectuali romani,
care nu "s-au saturat de Romania�, precum avortonul Sabin
Gherman, patrioti, care continua sa lupte, pe baricada
adevarului si a interesului national, pentru tara asta "de
pamant si de cuvinte�, intelectuali care se mandresc ca
sunt romani ai acestui pamant binecuvantat de Dumnezeu.
Unul dintre ei este contemporanul nostru, istoricul clujean
dr. Gelu Neamtu, care, intr-un remarcabil articol publicat in
"Vitralii � Lumini si umbre� nr. 17 (articol despre care am
scris miercurea trecuta), ofera o adevarata lectie de
patriotism, de nationalism luminat, cu referiri "la pasii marunti
ai revizionismului si la tradarile cozilor de topor�, care, spre
rusinea lor, considera steagul romanesc, Tricolorul, drept o
"carpa�. Pentru frumusetea ei, el reda "Cantecul steagului�,
poezia lui St. O. Iosif: "Steag, ce mai pastrezi in cute,/Urma
gloriei trecute,/Astazi poti desfasura/Flamura oriunde-ti
place,/Zid de sabii iti vom face/Toti,- si te vom apara!//Vino,
sfant simbol, si du-ne/Cum ne-ai dus si-n vremi strabune,/
Sub Stefan si sub Mihai;/Umple caile de larma./Praf si
zanganit de arma,/Tropot si nechez de aici!/Sune goarna,
urle tunul!/Cu iubire, toti ca unul,/Dupa tine vom zbura!/La
izbanda sau la moarte,/Cum va fi ursit de soarte,/Inainte,
Mars! Ura�. Nu traire patriotica-i acel final din Imnul ASTREI:
"Cu dreapta-Ti sa ne ocrotesti,/Puternic Dumnezeu,/A
noastra stea, pe bolti ceresti,/Luceasca-n veci, mereu!�?
Sau strofa finala din Imnul de Stat al Romaniei din
"Desteapta-te, romane!�, poezia lui Andrei Muresanu: "Preoti
cu Crucea-n frunte, caci oastea e crestina,/ Deviza-i libertate
si scopul ei preasfant,/ Murim mai bine-n lupta, cu glorie
deplina,/Decat sa fim sclavi, iarasi, in vechiul nost� pamant!�.
Azi, cand unii imprudenti, din nou, "atata focul cu sabia�,
sa ne amintim cuvintele lui Nicolae Iorga: "Cand natia e in
arme, eu nu vad decat steagul tarii si steagul tarii il apar!�.
Unii vor spune, grabiti in judecata, ca azi nu suntem "natie
in arme�. Ba suntem! Intr-un fel, in timp de pace, in fiecare zi
suntem "natie in arme�. Din 1990 incoace, Romania, hartuita
din toate partile, in vreme de pace doar aparenta, se afla,
intr-un fel, sub arme postdecembriste in toate privintele. Cei
care doresc suveranitati paralele, subminarea, din interior,
a statului roman, dezmembrarea pusa la cale chiar din varful
guvernarii, cu UDMR la putere, cei din caracatita
autonomista, mereu creeaza o stare exploziva. Noi trebuie
sa vedem doar steagul tarii, nu acele drapele ilegale,
arborate prin Ardeal. Iar steagul Tarii sa il aparam! Sa nu
uitam ce spune francezul, neamtul, grecul, cei care-si iubesc
tara, limba, steagul, dainuirea: avem o singura patrie, un
singur popor, o singura limba, o singura Constitutie, un singur
imn de stat, un singur steag!
Acolo, unde nu incape fatarnicia, lingusirea si slava
desarta, invrajbirea si ura, ci adevarul si sinceritatea, omul,
"aceasta trestie ganditoare�, cea "care cugeta�, cu acea
cunoastere si constiinta de sine, stie ca "nu este nenorocire
mai mare decat pierderea patriei� (Euripide), ca patria, de la
Homer, Platon, Euripide, Cicero, Pindar, Bacon, Montesquieu,
Voltaire, Napoleon I, incoace venind spre Stefan cel Mare,
Neagoe Basarab, Grigore Ureche, Dimitrie Cantemir, George
Baritiu, Mihail Kogalniceanu, Vasile Alecsandri, B. St.
Delavrancea, Eminescu, Cosbuc, I. Nenitescu, Al. Vlahuta,
Nicolae Iorga, Lucian Blaga, inseamna coeziunea unui neam,
sufletul lui, inalt sentiment al gandirii, scumpa mostenire a
stramosilor. Patria este de neconceput "fara dragostea
pentru limba ei�, fara patriotism, nationalism curat, daruire
si sacrificiu!

Lasă un comentariu