"MULT E DULCE SI FRUMOASA„„

Distribuie pe:

Stratul limbii romane (XXVIII)

Denumit semnificativ cardinal (principal, esential,
fundamental), acest tip de numeral sta la baza
celorlalte feluri de numerale.

Numeralul colectiv exprima gruparea obiectelor
determinate numeric (din fr. collectif, lat. collectivus).
Cu o frecventa relativ mare este folosit numeralul colectiv.
amandoi � doua; Si unul si altul; ambii la cazurile
genitiv si dativ amanduror (cand preceda substantivul)
si amandurora (cand il urmeaza sau ii tine locul). ex:
"S-a dus amarul, un amic / Supus amandurora (s.n.); /
Deci canturile mele zic / Adio tuturora / (Mihai
Eminescu � S-a dus amorul).

ex: "Ei descalecara atunci amandoi (s.n.) / Si se iau la lupta
ca doi juni eroi�. (Dimitrie Bolintineanu � Preda Buzescu)
ex: "Intru pomenirea muierii care ne-a fost draga
amandurora (s.n.) sa bem ulcica mea� Amandoi
prietenii si-au strambat nasurile unul catre altul�. (M.
Sadoveanu, Nicoara Potcoava)

Ca forme arhaice amintim: imbi, imbe (mai ales cu
forma articulata). De la trei inainte, numeralele colective
se compun din tus- (provenit din toti), numeralul cardinal
propriu-zis. In DEX este cuprins tus- ca element de
compunere cu sensul de "laolalta�, "impreuna� (Din toti,
pl. lui tot). ex: "Din tuspatru (s.n.) parti a lumii se ridicanalt
pe ceruri, / Ca balauri din poveste, nouri negri plini
de geruri�. (Vasile Alecsandri � Sfarsit de toamna).
Numeralele colective au, uneori, ca element de
compunere catesi, insemnand toti (ori toate)
impreuna: catesitrei, catesitrele, catesipatru.

"� batrana privea la catesipatru (s.n.) si se simtea
intinerita, caci avea un ginere harnic, o fata norocoasa, doi
nepotei sprinteni, iara sporul era dat de la Dumnezeu, dintrun
castig facut cu bine�. (Ioan Slavici � Moara cu noroc).
numeral multiplicativ (Din fr. multiplicatif) exprima
in ce masura se multiplica, se inmulteste, creste,
sporeste o cantitate (efort intreit) sau o actiune
(lucreaza intreit). In limba latina, ideea de multiplicare
era redata in perifraze (in formatii analitice),
recurgandu-se la alte tipuri de numerale.

In Istoria limbii romane, coordonator Al. Rosetti,
E.A., Bucuresti, 1969, p. 67, se mentioneaza ca ideea
multiplicarii era redata prin cuvantul vices. Gh. I.
Serban in� Compendiu de gramatica considera ca
in limba latina, ca multiplicative cu valoare adverbiala,
se foloseau adjectivele terminate in �plex: duplex (in
DEX cu sensul de dublu, indoit); triplex (triplu, intreit);
centuplex (insutit) (op. cit. p. 144).

Formatiile multiplicative romanesti au urmatoarea
structura: in-(im-) ca prefix + numeral cardinal
incepand cu doi (de obicei simplu) +it (sufix participial):
indoit, intreit, inzecit, inmiit. ex: "Tu-ti esti
stapan si dascal, caci te-ai facut indoit (s.n.)�.
(T. Arghezi � Urciorul de lut).

"� atunci smuceste vartos spre mal si ai sa scoti o
multime de peste; poate indoit si intreit decat am scos
eu�. (Ion Creanga � Ursul pacalit de vulpe).
Ca sinonime neologice sunt folosite formele: dublu,
triplu (mai putin cvadruplu, cvintuplu).

Lasă un comentariu