SPAGA „ FENOMEN PSIHO-SOCIAL COMPLEX GENERALIZAT

Distribuie pe:

Devenit un fenomen amplu mediatizat, cu varful aisbergului in sistemul
educational, cel putin in prezent, in calitate de sociolog si cadru
didactic, care resimte o asemenea anatema generalizata prin acest
laitmotiv al invatatoarei spagare, in afara unei atitudini partizane si
subiective, consider ca a fi necesar si oportun sa intreprind o analiza
mai riguroasa asupra acestui fenomen uman si social, perceput ca un
adevarat flagel ce poate afecta stabilitatea si securitatea sociala si
nationala prin efectele induse. Asadar, voi incerca, stimati cititori, sa
decelez cauzele care concura la manifestarea acestui fenomen, longitudinal
sub raport istoric, si generalizabil sub raport geografic,
depasind orizontul spatio � tempor restrans si concentrat intr-un
domeniu de activitate, societate, tara sau continent, chiar daca are
mai mult o sorginte balcanica � orientala decat occidentala. In primul
rand o sa ma refer la cauzele ce tin de individ, si prin generalizare, de
specia umana, ceea ce conduce la concluzia ca o asemenea habitudine �
practica devenita obisnuinta, este specifica omului, atat din perspectiva
ontogenetica, cat si filogenetica, evidentiind ca un asemenea
comportament deviant si delicvent, se constituie intr-un element structural
sub raport genetic, intr-o mai mica sau mai mare masura, fiind
inscris in ADN�ul � genomul fiecarui individ si a speciei in general,
exceptia intarind regula. Raspunsul unei posibile intrebari legat de
aceasta proprietate cauzala il vom gasi in propensiunea � predispozitia
nativa a fiecaruia spre o asemenea practica, scopul putand fi
individualizat si generalizat, fiind aproape imposibil de gasit un
asemenea individ care nu s-a confruntat cu o asemenea practica,
circumscris pe orbita perfectiunii si nu a entropiei psihosociale.
Desigur, asemenea afirmatii impun cateva precizari de ordin
argumentativ prin care sa pot sustine cele afirmate. Daca ma voi referi
la resursa endogena � ce apartine de individ � a acestui fenomen
specific uman, voi mentiona ca spaga sau mita, degenerabila si
incorporata intr-o forma generalizata in fenomenul de coruptie, la toate
nivelurile si formele de manifestare, tine de structura si configuratia
psihologica si psihosociologica a fiecarui individ si sistem social,
capabil sa rationalizeze si sa se organizeze in asa mod incat individul,
ca atom social intr-un organism social, sa fie nevoit sa experimenteze
o asemenea practica ce evidentiaza asemenea disfunctionalitati de
ordin psiho-moral, organizational si social.
Dar asa cum anticipam chiar in titlul articolului, spaga este un fenomen
social ce transcede cazuistica, registrul etiologic cuprinzand factori
ce tin atat de individ cat si de mediul social, ca urmare a influentelor
socio � culturale si educationale. In acest mod sunt ignorate normele
si valorile sociale si morale, in primul rand socializarea pozitiva si
concordanta, in raport cu socializarea negativa si discordanta, pe
fondul unei culturi ce promoveaza asemenea nonvalori si mecanisme
psihosociale, ca resurse existentiale pentru unii, dar si ca mijloace de
imbogatire, pentru altii, depasind micile atentii � cadouri sau asa
numitele plati tacute, ca recunoastere pentru interesul si profesionalismul
demonstrate in serviciile oferite de catre cei care presteaza
anumite servicii pentru care sunt platiti.
Se subintelege ca la nivel macrosocial, in favorizarea fenomenului
un rol deosibit il are sistemul, tot mai birocratizat, birocratia devenind
patologica si, totodata, favorabila fenomenului coruptiei, dar si
organizatia si institutia din care face parte individual sau la care se
raporteaza. Aceasta oportunitate este obiectivata prin intermediul
raportului antinomic dintre autoritatea epistemica � profesionala si
autoritatea deontologica � morala ce apartin unor statusuri sociale
incongruiente � neacoperite sub raportul pregatirii si legitimitatii care,
in vederea accederii pe o functie si a mentinerii ei, sau chiar pentru
ocuparea unui loc de munca, presupune o asemenea practica
generalizata, dincolo de spaga cotidiana, fiind direct proportionala cu
efectul produs (un loc eligibil in parlament, o functie de conducere, si
nu in ultima instanta, un loc de munca mai caldut etc.), in dauna eticii
mijloacelor si in favoarea eticii scopurilor, cum ar spune sociologul
german contemporan, Max Weber, primand principiul machiavelic
binecunoscut, scopul scuza mijloacele, principiu ce maximizeaza
interesele individuale si minimalizeaza interesele sociale si latura
psihomorala a fiecarui individ si a societatii in ansamblul sau
Asa cum usor se poate deduce, pe langa efectele favorabile la nivel
individual, in consonanta cu principiile enuntate, uneori de ordin
existential, vizand securitatea socio-ocupationala si calitatea vietii,
ca sa nu spunem supravietuirea si integritatea psihofiziologica � starea
de sanatate, pentru care facem orice efort si sacrificiu, dincolo de
avantajele, tendintele si aspiratiile ce apartin unui suport motivational
si afectiv de factura devianta si delincventa, fenomenul analizat
presupune determinari socio-economice si politice, cum ar fi starea
de saracie (ultimele date statistice evidentiaza un procent de 42% din
populatia Romaniei care traiesc la limita pragului subzistentei), somajul
si falimentul economiei), coroborate cu organizarea si managementul
organizational si institutional defectuos, afectand atat individul, cat si
colectivitatea, iar prin extrapolare, intreaga societate.

Lasă un comentariu