Protopopul Simion Popescu (Popovici) 1848-1919 „ glorie a clerului si a invatamantului romanesc din epoca sa

Distribuie pe:

In luna aceasta, pe 11 februarie, s-au implinit 95 de ani,
de la trecerea la Domnul a protoprezbiterului Simion Popescu,
unul din teologii si pedagogii romani de marca al secolelor
XVIII-XIX, "un maestru al catedrei, in cel mai inalt inteles
al cuvantului; un catihet versat, un apostol al credintei si
al neamului�(Ep. Dr. Veniamin Pocitan Ploiesteanul).
Personalitatea sa dinamica si harismatica, fervoarea
credintei si dragostea sa pentru Ortodoxie si poporul
roman trebuie pretuite si cunoscute, fiind expresia
bucuriei unui misionar marturisitor al Jertfei si Invierii
Mantuitorului Iisus Hristos.

Simion Popescu s-a nascut la 6 august 1848, in localitatea
Rapa de Jos, judetul Mures, intr-o familie preoteasca. Tatal
sau, Vasile Popovici, a fost preotul satului natal intre anii
1845-1876, director si catehet al scolii, precum si administrator
protopopesc (protopop al Tractului Turdei Superioare cu
sediul la Rapa) din anul 1865 si pana la trecerea sa, timpurie,
la Domnul, petrecuta in anul 1876.

Dupa incheierea studiilor elementare din satul natal, s-a
inscris la Gimnaziul din Blaj pe care l-a absolvit cu
calificativele "eminentia�si "valde-bonum�. Studiile
superioare in teologie le-a urmat mai intai la Sibiu intre 18701873, dupa care este trimis de catre mitropolitul Andrei
Saguna la Universitatea din Leipzig, unde isi ia doctoratul in
Teologie si Filozofie (20 mai 1877). Stapanea limbile: greaca,
latina, ebraica, franceza, germana si maghiara.

Se intoarce in tara in decursul anului 1878, fiind numit
inspector la Institutul Teologic-Pedagogic din Sibiu, profesor
de Dogmatica si Studii Biblice (1 sept. 1878 - 1 sept.1883),
precum si catehet la Gimnaziul de Stat pentru elevii ortodocsi
(1879-1893). In anul 1883 mitropolitul Miron Romanul il
hirotoneste preot celib, dupa care il numeste protopop al
Sibiului. Ramane in aceasta demnitate pana in 1888 cand
este indepartat din functie din cauza neintelegerilor ivite
intre el si mitropolit.

Trebuie sa amintim ca protopopul Simion Popescu a
fost la Sibiu prima gazda a viitorului scriitor Ioan Slavici.
" Eu � ii scria Ioan Slavici la 10 aprilie 1884 lui Titu
Maiorescu � stau aici cu protoprezbiterul Simion Popescu
�o natura deschisa si inteligenta de tot vie�un om care
stie carte�munceste cat trei, unul dintre tinerii trimisi de
Saguna la Lipsca (Leipzig)�un junimist indarjit�.
Ulterior la invitatia lui Titu Maiorescu, ministrul Cultelor la
acea vreme, a trecut Carpatii, la Bucuresti. Aici a ocupat
urmatoarele posturi: profesor la catedra de Teologie Practica
a Facultatii de Teologie (6 octombrie 1888 - 3 ianuarie 1891),
profesor de religie la Scoala Normala de Institutori, profesor
la Liceul Gheorghe Lazar, director al Bibliotecii Centrale de
Stat (1891-1894) etc.

A fost un profesor excelent ridicand "mestesugul
propoveduirii la rangul de arta�, impresionandu-i pe elevii sai
prin cunostintele sale si prin talentul oratoric. Fostii sai elevi
i-au pastrat vie amintirea chiar si dupa trecerea anilor. Iata ce
spunea poetul Ion Barbu (Dan Barbilian), unul din elevii sai:
"Il ascultam rapit de cuvantul sau de foc. Nu cred sa fi fost
elev mai atent la lectiile lui. Dar cum sa reproduci (la
raspunsurile din clasa) asemenea omilii. Mi se parea o
pangarire, nici nu incercam macar! De aceea, pe un trimestru
am avut nota 2 la Religie, lucru fara precedent. El ma socotea
un cinic, un revoltat si era hotarat sa ma lase repetent. Nu a
avut insa admirator mai arzator ca mine. Va aduceti aminte de
statura lui neobisnuit de mandra, de portul august al sutanei,
de fata lui emaciata si ochii consumati de friguri?� Ce
siguranta a gestului, ce noblete in aceasta figura de ascet!
Nimic din quietismul si bonomia popilor de la noi� De altfel,
dictiunea lui era inflorita si cu citate din literatura laica, din
Goethe, mai cu seama�� Ion Barbu isi incheia cuvantul
caracterizandu-l ca "om de cultura si vocatie preoteasca� .
Gheorghe Dima, Academia de Muzica din Cluj-Napoca ii
poarta astazi numele, spunea despre Simion Popescu
urmatoarele: "N-am avut un profesor mai bun, la scoala
normala de Institutori din Bucuresti, decat pe profesorul de
religiune: protoprezbiterul Simion Popescu�.

Parintele arhimandrit Iuliu Scriban, fost profesor
universitar, scria, la randul sau, urmatoarele despre Simion
Popescu: �In Biserica noastra, multe ramuri de lucru s-au
paraginit. Dar una dintre cele mai paraginite este aceasta: A
invatamantului religiunii in scoale. N-avem barbati cari sa fi
pasit sanatosi pe calea aceasta. Am avut odata pe
protoprezbiterul Simion Popescu, dar altul de seama lui, nu
s-a mai ridicat. Ah! Cu cata ardoare imi vorbea nu mai tarziu
decat ieri, un institutor din Bucuresti, despre munca acestui
om! Despre impresiunile marete, pe care el, profesorul de
religiune, le-a lasat in sufletele scolarilor sai! Si dupa 20-30 de
ani, ele sunt inca tot atat de vii si acesti fosti scolari, azi
oameni copti, iti vorbesc inca cu atata inflacarare! Si nu e
vorba de impresiuni subiective� .

Om de aleasa cultura, cunoscator al mai multor limbi
straine, a fost si un fecund scriitor, pubicand, pe langa
numeroasele articole in ziare de prestigiu ale vremii
(Telegaful Roman, Tribuna etc.) si numeroase lucrari de
teologie, de pedagogie si manuale didactice, 20 la numar.
Intre aceste scrieri distingem in primul rand lucrarile de
metodica a predarii religiei in scoala: "Metodica speciala
a studiului religiunii in scolile poporale�, Sibiu, 1882;
"Catechism prelucrat�, Sibiu, 1880 si "Catichetica, adica
metodica speciala a studiului religiunii�, Bucuresti,
1892. De fapt, trebuie sa precizam aici, ca printre primele
cursuri de teolgie romaneasca, se numara si cartile
amintite mai sus, cu un accent pe ultima dintre ele,
publicata la Bucuresti.

Referindu-se la scrierile protopopului Simion Popescu,
episcopul Veniamin Ploesteanul afirma: " Operile raposatului
Simeon Popescu ies din comun. Ele nu se pot pune
pe aceiasi linie, cu tot ce s-a publicat pana acum, de alti
autori, clerici si laici. Caracteristica lor de seama este
sistema, aplicarea regulelor catihetice, cu maiestrie. In al
doilea rand este profunzimea cugetarii. Cultura germana pe
care si-o insusise la universitatile apusene, a fost baza
studiilor lui ulterioare. Capatase patima cetitului si cum nu
era casatorit, a studiat toata viata si a patruns ceea ce a
cetit�. Cetirea cartilor iesite din pana lui, te atrage, te
cucereste si te lumineaza. Se cunoaste talentul�.

Din pacate, temperamentul sau exploziv si rigorismul moral
i-au creat dificultati in viata, facandu-i imposibila
ascensiunea spre cariere mai inalte, atat in Ardeal, cat si in
Vechiul Regat. Dar cei care l-au cunoscut ca dascal l-au
inconjurat cu dragoste, cu stima si recunostinta toata viata.
Putem afirma, acum la implinirea a 95 de ani de la mutarea
sa la Domnul, ca protopoul Simion Popescu a fost o glorie a
clerului si a invatamantului romanesc din epoca sa, unul din
intemeietorii scolii catehetice la nivel national.

S-a stins din viata la data de 11 februarie 1919 la
Bucuresti, fiind inmormantat in cimitirul "Sf. Vineri�, in
ziua de 13 februarie.

Preot FLORIN FRANC - Rapa de Jos

Lasă un comentariu