Intr-o noapte-aduse vantul
Nori imensi, ce in final
Iernii i-au tesut vesmantul
Din stelute de cristal.
Dimineata, copilasii
Au zarit albul decor
Si-au iesit ca fluturasii
La vederea florilor.
Plapuma de nea pufoasa
Sub un cer clar se-ntindea
Si natura luminoasa,
Ca in basme stralucea.
Stapaniti de nerabdare,
Pusti urcau pe derdelus
Intr-o harmalaie mare,
Ca-i placut la sanius!
Saniute sprintenele,
In viteza, coborau,
Unii ajungeau sub ele,
Dar, razand, se ridicau...
Petreceau asa in ceata
Pana seara-n asfintit,
Ca si iarna-i minunata,
Fara gerul ei cumplit!
Zilnic, derdelusul este
Loc de simple bucurii.
Varstnicilor le-aminteste
Ca au fost si ei copii!
