PE DERDELUS

Intr-o noapte-aduse vantul

Nori imensi, ce in final
Iernii i-au tesut vesmantul

Din stelute de cristal.

Dimineata, copilasii

Au zarit albul decor

Si-au iesit ca fluturasii

La vederea florilor.

Plapuma de nea pufoasa

Sub un cer clar se-ntindea

Si natura luminoasa,

Ca in basme stralucea.

Stapaniti de nerabdare,

Pusti urcau pe derdelus

Intr-o harmalaie mare,

Ca-i placut la sanius!

Saniute sprintenele,

In viteza, coborau,

Unii ajungeau sub ele,

Dar, razand, se ridicau...

Petreceau asa in ceata

Pana seara-n asfintit,

Ca si iarna-i minunata,

Fara gerul ei cumplit!

Zilnic, derdelusul este

Loc de simple bucurii.

Varstnicilor le-aminteste

Ca au fost si ei copii!

Lasă un comentariu