,,Est modus in rebus!„
(Exista o masura in toate!)

Distribuie pe:

Nu am fost si nici nu voi fi vreodata un aparator al regimului totalitar
din Romania. Nu sunt un nostalgic dupa vremea de dinaintea lui 1989,
chiar daca am trait cea mai mare parte a vietii in acea vreme. Viata insa
m-a facut sa inteleg ca toate cele care au fost, toate cele prin care am
trecut, de-a lungul unor decenii, trebuie sa fie cantarite si apreciate cu
simtul masurii. Versul lui Horatiu, pe care l-am asezat ca titlu al
articolului de fata, nu s-a nascut doar din nimic.
Acest vers mi-a revenit in memorie ascultandu-l pe prof. dr. Adrian
Cioroianu vorbind la o emisiune cu caracter agricol, cred, cand afirma
ca toate relele pe care le avem in agricultura le-am mostenit de la
defunctul regim totalitar al lui Nicolae Ceausescu. Stiu ca Adrian
Cioroianu a mai facut si alte exagerari negative la adresa fostului regim
comunist, care, din pacate, si-au facut loc si in manualele de Istoria
Romanilor. Vorbea dumnealui, la acea emisiune, despre povestile din
vremea comunismului. Eu stiu ca un istoric nu se bazeaza pe povesti, ci
pe fapte petrecute in realitate. Mai ales atunci cand este vorba despre
o istorie mai recenta, o istorie traita inca de multi dintre romani. Aici
nu-si mai au locul nici povestile, nici miturile, prezente in istoria
trecutului indepartat. Dar nici exagerarile nu sunt folositoare nimanui.
Din pacate, trebuie sa afirm ca ceea ce spunea Adrian Cioroianu
despre relele mostenite de la regimul comunist in agricultura tin
chiar de povesti! Nu este nevoie sa inventam un trecut pe care il
cunoastem din experienta vietii traite. Nu putem sa denaturam
realitatea in asa hal incat sa afirmam ca datoria acelor rele acum
suntem nevoiti sa importam multe dintre produsele agricole de care
avem nevoie. Este o exagerare, daca nu chiar o minciuna! Este
destul sa ne amintim de recoltele care se obtineau la toate produsele
agricole. Este adevarat, raportarile erau exagerate, dar nimeni nu
poate contesta recoltele reale, obtinute la nivelul intregii tari. Doar
nu intamplator au devenit produsele agricole "moneda forte� cu
care regimul si-a platit toate datoriile externe.
A ramas atunci un singur hectar necultivat? Nu cred. Pana si spatiile
verzi dintre blocuri si cele din fata caselor trebuiau sa fie cultivate.
Asta, ca sa nu mai vorbesc de sistemul de irigatii al tarii, unul dintre
cele mai mari din Europa, si de rolul sau in obtinerea de recolte bogate,
dar si de comasarea terenurilor agricole, care permiteau folosirea
mijloacelor mecanizate, pentru practicarea unei agriculturi moderne.
Ca CAP au fost gandite asa cum a fost gandita si transpusa in
realitate intreaga economie a tarii, in stil hipercentralizat, cu un
singur buton de comanda, asta este altceva. Nu putem insa sa
nu ne intrebam: daca nu s-ar fi facut pulbere acele CAP, in 1990,
si s-ar fi transformat in asociatii agricole, asa cum se tot incearca
acum, unde ar fi agricltura Romaniei? Ce s-ar fi intamplat daca nu ar fi
fost distrus intregul sistem national de irigatii, care asigura apa pentru
mai mult de trei milioane de hectare?
Deci spusele lui Adrian Cioroianu despre ponoasele pe care le tragem
acum de pe urma regimului comunist, in agricultura, nu cred ca au
convins pe cineva. Mai degraba, ele se datoreaza tuturor intamplarilor
nefaste ce s-au petrecut dupa 1989. Iar acest lucru imi aduce aminte
de un alt dicton latin: ,,Medice cura te ipsum�. Adica: "Doctore,
tamaduieste-te pe tine�! Asa este, e nevoie sa ne vindecam de toate
bolile de care suferim acum, nu de cele care ar fi fost candva. Fiindca
mi se pare ca unele dintre acestea sunt mai grave decat cele din trecut.
Grav este ca nu se stie cand ne vom putea vindeca de ele!
Iar pentru ca Adrian Cioroianu este istoric, nu ma pot abtine ca sa
nu-i amintesc spusele unui personaj, Raleigh, care a trait in vremea
regelui Iacob I al Angliei. Uimit de exagerarile pe care i le spunea
temnicerul � caci se afla in inchisoare � despre o intamplare petrecuta
pe strada, pe care o vazuse si el, nu s-a mai putut abtine si a exclamat:
"Daca asa se scrie despre un fapt abia petrecut, atunci cum sa mai
indraznesc eu sa scriu � scria o Istorie a lumii, care a si aparut �
istoria trecutului indepartat�!?

Lasă un comentariu