Numeral compus. Alcatuit din mai multe parti
sau elemente (participiul verbului a compune).
Din lat. componere.
"Tipatescu: Ei?... s-a pus patruzeci si patru de
steaguri?
Pristanda (cu tarie): S-a pus, coane Fanica,
s-a pus� Poate unul-doua sa le fi dat vantul jos�
da� s-a pus�� (I. L. Caragiale)
Dumitru Bejan in Gramatica limbii romane,
compendii, Editura Echinoctiu, Cluj, 1997, p. 170,
realizeaza o clasificare a numeralelor compuse dupa
cele doua criterii de compunere: numeralele
compuse contopite (sudate) de tipul numeral cardinal
+ prepozitie + numeral cardinal: un + spre+ zece
(unsprezece) precum si de tipul numeral cardinal
+ numeral cardinal; douazeci; numeralele compuse,
alaturate (doua sute, trei sute cinci, douazeci si unu,
trei sute treizeci si sapte).
Profesorul clujean stabileste si raporturile de
coordonare si de subordonare dintre elementele
componente ale numeralelor compuse formate din
alaturare "Am scos din raft un volum, m-am dus in
gradina, m-am intins sub un mar patul. Rasfoind,
descoperii un fragment din Faust in traducere. Aceasta
a fost lectura decisiva ce a desteptat in mine la varsta
de 13 ani, cea mai nesatioasa patima a cititului.�
(Lucian Blaga, Hronicul si cantecul varstelor).
Cum noi, in aceasta serie a tabletelor � limba
romana ca limba romanica � urmarim originea si
evolutia cuvintelor din limba noastra, cea dulce si
frumoasa, am observat prezenta in studiile de
specialitate a unei explicatii diferite in legatura cu
numeralele compuse de la unsprezece la nouasprezece.
Rom. Unsprezece (lat. unus supra decem)
se afla si in albaneza, ca tip de formatie, chiar si in
limbile baltice. In Istoria limbii romane (vol. II) p. 325
sunt amintiti lingvistii (printre care si Al. Graur) care
sustin ca tipul de formatie (formare) a acestor
numerale este de origine slava, folosind pentru
compunere elemente (cuvinte) de origine latina.
In revista Limba romana, in 1968, Gheorghe Bolocan
contesta aceasta teorie: "Este greu de imaginat ca
romana si-a constituit acest sistem de numaratoare
abia dupa secolul al IX-lea, cand se produce o masiva
influenta slava.�
In "Culegere de texte latine compendiu de
gramatica, vocabular latin-roman�, Gh. I. Serban
mentioneaza ca "romanii nu s-au facut cunoscuti
in antichitate prin niciuna din ramurile matematicii,
insa au creat un sistem grafic menit sa indice
numerele prin litere.�
Explicatiile lui Gh. Bolocan sunt plauzibile. Cercetarile
efectuate asupra limbii vorbite la nord de Dunare
se realizeaza cu raportare la limba albaneza. In felul
acesta s-au stabilit cuvintele autohtone (amintite in
tabletele destinate substratului limbii romane).
Limbile indo-europene reprezinta continuarea
unei limbi neatestate in texte scrise, dar reconstituita,
in esenta, cu ajutorul metodei comparativ-istorice.
