In mare criza de bani, Ion (!) se gandeste sa mearga la vecina lui,
Cristina (!), si sa-i ceara 2 lei, ca imprumut pana la primavara. Se duce la
Cristina, aceasta il asculta atent, apoi ii zice lui Ion:
- Bine, Ioane, iti dau 2 lei imprumut pana la primavara, dar imi lasi
toporul ca zalog si la primavara imi dai 4 lei inapoi, altfel nu ne invoim.
E bine? Mai de voie, mai de nevoie, intr-un final, Ion accepta. Lasa
toporul ca zalog, ia banii si vrea sa plece. Insa Cristina il striga:
- Bai, Ioane! Ia fii atent la mine, uite la ce m-am gandit. La primavara
stiu ca o sa-ti fie greu sa-mi dai inapoi cei 4 lei, iarna e lunga si grea; asa
ca, stii ce? Ia da tu acuma 2 lei inapoi si la primavara iti mai raman de dat
doar 2 lei. Ce zici, o sa-ti fie mai usor?
Ion se gandi putin� si recunoscu in sinea lui ca are dreptate Cristina
si, uite, e o vecina adevarata; asa ca fu de acord, ii returna cei 2 lei si
pleca acasa, ceva mai usurat. Insa, pe drum, tot calcula:
- Hmmm! Bani nu am, topor nu am, insa m-am ales cu o datorie de
2 lei� si, totusi, nu a fost nimic in neregula.
Ramaneti cu bine, in grija lui Dumnezeu.
Parintele GHEORGHE SINCAN,
paroh la Targu-Mures
