Azi, cand aberantul proiect de lege al Guvernului privind Rosia
Montana a scos in strada mii si mii de protestatari, tineri mai
ales, din Bucuresti, umpland Piata Universitatii, strazi din Cluj-Napoca,
Brasov, Alba Iulia, Deva, Campeni, pentru a ne opri doar la cateva
exemple la indemana, glasul manifestantilor rasunand si prin piete din
capitale precum Madrid, Paris, Washington, cand mai in fiecare zi, de
la o vreme incoace, izbucneste cate un scandal in aceasta politica
romaneasca, pe caile memoriei, din cand in cand, ma intorc in timpul
inceputurilor postdecembriste si al zilelor care au urmat.
Azi, cand vad aceasta nedemna clasa politica, o Romanie impinsa in
deriva de prostitutia puternicilor clipei, ma intorc in timp spre acei ani
imediat urmatori evenimentelor sub chipul loviturii de stat din decembrie
1989, cand, printr-o rocada, esalonul 2 comunist a inlocuit, in Romania,
esalonul 1, preluand puterea. Prin meandrele memoriei ma intorc spre
vremea care a urmat acelui decembrie �89, cu toate nenorocirile si
apasarile pentru acest bland si iertator popor roman. Imi amintesc, mai
ales, cu cata ostilitate, cu ura chiar, cu fluieraturi de dezaprobare erau
intampinate luarile de cuvant ale deputatilor si senatorilor PUNR, cand
urcau la tribuna Parlamentului Romaniei, tragand clopotul de alarma,
atentionandu-i pe puternicii clipei de atunci sa masoare de sapte ori si
sa taie o singura data, sa gandeasca bine ce fac, sa nu puna bogatiile
tarii in mana strainului lacom, a primului venit, sa nu scoata Romania la
mezat. Ce proteste, ce valuri de revolta, de indignare mimata, din partea
celor care, cu ochii iesiti din orbite, furiosi si aroganti bateau in pupitrele
bancilor parlamentare, insotindu-si furia nestapanita de sloganul acela
bascalios, stupid, la moda pe atunci, impotriva celor care, in acea
nepasare mioritica, postdecembrista, se gandeau, inainte de toate, la
destinele acestei Romanii. "Nu ne vindem tara! Nu ne vindem tara!� �
ne apostrofau, insotindu-si revolta cu rasete si gesturi
provocatoare, mizerabile. Unul dintre cei mai vehementi
si zgomotosi se dovedea chiar un deputat muresean,
viitor ministru al Agriculturii, inginer electronist de
meserie, Ioan Muresan, varat pana peste cap in
"afacerea carnatul si caltabosul�, condamnat la sapte
ani de puscarie, cu executare! Nu ne bucuram de
necazul nimanui, dar Dumnezeu � nu asa zice
romanul? � nu da cu parul!
Tara nu au vandut-o, e adevarat! Au dat-o, acei
puternici ai clipei, pe gratis! Cei cu gura atat de mare,
tunand si fulgerand impotriva celor, totusi, cu grija
tarii, cu o ura nedisimulata de partid, sunt cei care,
iata, cu vremea, timp de 24 de ani, "la preturi de nimic
le-au vandut toate!�, pana ce, incetul cu incetul, am
ajuns, ca tara, ca romani, sa fim aproape chiriasi in
drepturile noastre si slugi la noi acasa! Imprastiatii
astia, cei care, dupa 1990, n-au facut altceva decat
sa transforme o Romanie prospera intr-o tara bolnava,
mereu gata de paruiala intre ei, insi care se vor
europeni, nu si nationalisti romani, indiferent ce
culoare de partid avea guvernarea pe care ei au pus
mana, au inceput sa risipeasca cu ambele maini, chiar
si cu o suta de-ar fi avut! Au dat petrolul, o bogatie a
acestei tari, pusa in palma smecherului, a vicleanului
Dinu Patriciu, pe atunci proprietarul unei modeste firme
de constructii, pe care mai-marii nostri guvernanti,
printre care si Adrian Nastase, din modestul deputat
al calutului cabrat - PAC (Partidul Aliantei Civice) l-au
facut azi miliardar in euro!
Cu o nemarginita darnicie a fost dat gazul, aceasta
bogatie a Transilvaniei, de cei atat de grijulii doar cu
propriile scopuri, cu propriile ambitii si calcule, cu
propriul buzunar mafiot, cu burta celui imbuibat, dar
mereu nesatul. Ipocrizia si fariseismul si-au dat mana
cu tradarea interesului national, cu visurile lor de
marire, amintind de "ciocoii vechi si noi� ai lui Nicolae
Filimon. O noua ciocoime mai rapace, mai vicleana
decat cea de pe vremuri, aparuta dupa 1990!
In mana strainului a fost pus si Romtelecom-ul,
obiectiv strategic in orice tara de pe acest pamant!
Imi amintesc cata valva a produs aceasta afacere
paguboasa, suspecta, bizara, cu o anonima firma de
apartament de aiurea, dupa o targuiala de contabili
prosti, in urma careia mare lucru romanii nu au avut
de castigat!
Am dat si dam, printr-o stupida "Lege Lupu�, padurile
Romaniei, de la an la an tot mai rarite. Tot mai putine!
Sunt rase padurile noastre, una cu pamantul sunt
facuti codrii nostri seculari, taiati in draci, dar
guvernantii, vinovati, nu vad. "Aurul verde� al tarii,
fala Carpatilor, se duce, vedeti bine cate autotrenuri
zilnic se indreapta spre granite, pentru a-i imbogati pe
altii, pe strainii lacomi fara masura.
De mai multi ani dam totul, dam cladirile in care se
afla institutii ale Statului Roman, universitati, gradinite,
scoli, colegii, spitale. Sunt date unor urmasi de-a
saptea spita, unor urmasi de grofi trufasi, cu acte false
in mana, sate intregi de prin Ardeal, cu romani cu tot.
Totul, impotriva legii si a bunului-simt, de foarte multe
ori cu mana tradatoare romaneasca! Cele petrecute
la Toplita Romana, la Nadas (Arad), prin localitati din
Salaj si Bistrita-Nasaud, prin judetul Mures, constituie
dovada evidenta. In stare sunt ei, in nepasarea lor
criminala fata de mortii Ardealului, de la 1848-1849, din
timpul Diktatului de la Viena, din 30 august 1940, sa
cedeze, chiar printr-o viitoare regionalizare potrivnica
integritatii teritoriale, Constitutiei, legilor tarii, in sensul
refacerii, cosmetizata sub chipul asa-zisului Tinut
Secuiesc, a Regiunii Autonome Maghiare, de factura
stalinista, de trista amintire. Coloana a V-a, autonomista
si revizionista, se misca, marsaluieste prin
Ardeal! Numai guvernantii romani se fac, in ciuda
evidentelor, ca nu vad si nu aud nimic!
Pana si aurul dacilor de la Rosia Montana, din inima
Apusenilor, a devenit obiect de penibila targuiala
pentru guvernantii romani. "Geambasi de tara�, ei uita,
cu desavarsire condamnabila, ca acolo, la Rosia
Montana, nu-i doar aurul dacic, ci o intreaga istorie
pamanteana si subpamanteana a neamului, istorie a
nasterii si continuitatii noastre ca popor, care trebuie
salvata, aparata si pastrata. Cui ii pasa ca vor disparea
doi munti, opt sate, opt biserici, opt cimitire, in locul
carora va aparea un lac de decantare plin cu cianuri?!
Nu protejarea unui extraordinar patrimoniu national
cu o vechime de peste 2.000 de ani, nu grija pentru
minunatiile de acolo, lasate de inaintemergatori, ii
intereseaza pe ei. Afacerile si, iarasi, afacerile! Atat.
Bani sa iasa pentru punga proprie. Nimic pentru Tara!
Nimic pentru acest Neam! Nimic nu conteaza! Nici
istorie, nici dovezile continuitatii si ale leaganului
nasterii noastre ca popor! S-ar intoarce in mormant
Avram Iancu, Craisorul Muntilor! Tulnicul lui de
avertizare, oricum nu ajunge pana la urechile
guvernantilor in gasca cu spolierea numita Gold
Corporation. Din bronzul statuii, Avram Iancu, cu mana
intinsa avertizeaza ca vanzarea de tara este tradare.
Este blestem! Comisia parlamentara s-a pronuntat prin
NU impotriva acestui proiect scandalos al Guvernului.
Numai ca doamna ministru Rovana Plumb, indecisa,
declara ca "Ministerul Mediului va actiona in functie
de decizia Parlamentului�.
De la 1 ianuarie 2014, printr-o stupida, antiromaneasca
lege, va fi scos la vanzare, pentru straini, si
pamantul tarii! Astia ne vand pana si pamantul de sub
picioare, vatra stramoseasca si cimitirele, pana ce
vom ajunge chiriasi si robi la noi acasa. Nicio tara din
jur, dintre fostele est-comuniste, nu face asa ceva,
asa cum se procedeaza pe la noi, printr-o lege a rusinii,
a inacceptabilului, a tradarii interesului national! Dupa
ce domnul fost prim-ministru, Petre Roman, se lauda
ca "a castigat pariul cu agricultura�, distrugand-o, si
a considerat industria romaneasca doar "o gramada
de fier vechi�, inceputul prabusirii s-a produs! Nu
peste mult timp, continuand cu aceste decizii
aberante, satul romanesc, vesnicia lui blagiana,
taranul traditional roman, tradat si umilit, vor ramane
doar o amintire! Din pacate!
Pe capete ne-au plecat si medicii, bine pregatiti pe
cheltuiala statului roman, cat au vazut cu ochii.
"N-au decat sa plece! � se bucura presedintele Traian
Basescu, zburandu-i un porumbel negru din gura,
urmat de arhicunoscutul lui hahait!
Asa au dat, rand pe rand, guvernantii romani, si
zaharul, si cimentul, si aluminiul, cam tot ce aveam!
Din pacate, din 1990 incoace, mai-marii clipei,
guvernantii romani, indiferent de culoarea de partid,
n-au dorit fericirea generala a unei tari, ci s-au gandit
doar la buzunarele proprii, la prosperitatea familiilor
lor, la rotunjirea averii. Astia nu vor "sa moara cu patria
la piept�, precum inaintemergatorii nostri, ci cu bogatii,
cu mari averi, mereu negociindu-si tara, "bajbaind pe
la straine porti�. Ei au uitat, cu desavarsire, idealul
celor de la 1918, care au luptat, cu arma in mana, in
Primul Razboi Mondial si au faurit Romania Mare. Ei
au uitat, cu totul, miracolul romanesc interbelic. Sub
tarele unor timpuri noi, postdecembriste, ei considera
ca, odata ce au pus mana pe putere, nu au datorii, ei
au de aplicat doar scenarii abracadabrante si misiuni
de partid, nicidecum sa lupte pentru apararea
interesului national! "Niste aiuriti! � exclama cineva.
Nu-i chiar asa! Ei nu-s, acolo, niste utopici cazuti din
alt secol, adepti ai vreunui Thomas Morus sau
Tommaso de Campanella! Ei sunt niste tradatori de
neam! Departe de acea dorita fanta de lumina, cu
irizari spre viitor, ei nici macar nu se gandesc ca, pentru
raul facut, nu vor fi scutiti, chiar postum, de judecata
acestui neam mintit, umilit, desconsiderat. Pentru ca
exista, oricum am lua lucrurile, si acea revolta, chiar
de-ar fi ea doar mioritica, si o zi a judecatii si a platii
pentru toate relele facute. Pentru ca va veni o zi in
care, intr-o Romanie a nonvalorilor si a superficialitatii
politice, cu ministri si parlamentari puscariabili, se
vor adeveri spusele filosofului Petre Tutea:
"Partidele politice sunt cai inhamati la carul de aur
al istoriei romanilor. Cand devin gloabe, poporul
roman le duce la abator!�. Din pacate, prea multe
gloabe sunt azi in politica romaneasca!
