Un gospodar avea cinci copii
pe care i-a crescut in frica de
Dumnezeu. Cand au ajuns mari,
erau toti cuviinciosi, muncitori si
cu inima buna. Din pricina
aceasta, tot satul ii avea in
dragoste si in cinste.
Intr-o zi, un om din sat, l-a
intrebat pe acel gospodar:
- Cum ai facut dumneata,
mosule, de-ai crescut copiii asa de
buni?
Omul i-a raspuns zambind:
- Apoi sa vezi dumneata: pe cel
mare, l-am invatat eu. Pe urma, el a
invatat pe cel de dupa el... Acestia
doi au invatat pe cel de-al
treilea, cei trei pe-al patrulea si cei
patru pe praslea.
Saguind mai departe, gospodarul
mai zise:
- Iar pe mine, m-a invatat tata...
Cat despre tata si cei mai dinainte,
i-a invatat bunul Dumnezeu.
Parintele
GHEORGHE SINCAN,
paroh la Targu-Mures
