De Ziua Armatei, sarbatorim nu numai cadrele militare,
comemoram si aniversam deopotriva nu doar inaltatoarele
momente ale eliberarii Ardealului de Nord din
25 octombrie 1944, ci, in aceasta zi, dam pretuirea
cuvenita oamenilor, simbolurilor, principiilor si valorilor
care stau la temelia statutului de ostas. Dam pretuire
onoarei, patriotismului autentic, disciplinei, angajamentului
respectat, sarcinilor asumate si ordinelor
indeplinite. Dam pretuire si ne plecam in fata jertfei si a
adevaratului sacrificiu pentru patrie.
Desi joaca intotdeauna rolul principal, armata nu este
o piesa de teatru, nu este o institutie oarecare, nu este
o petrecere tematica la care vii cu uniforma si recuzita
din dotare. Cele mai putine clipe din existenta unui
ostas inseamna lustruirea bocancilor, participarea la
parade sau la depuneri de coroane. Armata are la baza
ei munca si pregatirea asidua, vigilenta continua, respectarea stricta a ordinelor, a ierarhiilor si a
regulamentelor, are la baza simtul permanent al datoriei. In armata ai o singura incerditudine, cea
asupra sigurantei propriei tale vieti. Astazi poti ajunge in Kosovo, maine in Afganistan, noaptea la
interventii in caz de calamitati, peste o luna fata in fata cu un terorist kamikaze. Poti fi consemnat, sa fii
chemat la miezul noptii la alarma. In ultim caz, poti sa mori asa cum in trecut au murit eroii nostri si asa
cum mai mor si astazi militarii nostri in teatrele de operatiune straine.
Se poate sa nu-ti placa superiorii, politicenii aflati vremelnic in functii de conducere sau comandantul
suprem, dar trebuie sa le respecti ordinele si sa le aduci la indeplinire. Si sa faci toate astea cu
demnitate si onoare. Este un teribil paradox pe care il poti intalni exclusiv in Armata. Pentru ca aici
intelegi cel mai bine ca, pentru a invata sa conduci, trebuie mai intai sa inveti sa executi. Orice ai face
insa, orice misiune ti se da sa indeplinesti cu simtul raspunderii, Armata nu te umileste, ci iti insufla
sentimentul mandriei de invingator.
Daca incercam sa traducem aceste valori in viata noasta civila, oare cat de des ne putem intalni cu
ele? Cat de des intalnim in jurul nostru onoarea, simtul datoriei, spiritul de sacrificiu, precizia, onestitatea,
darzenia, curajul, respectul si politetea?
Poate ca, de Ziua Armatei, atunci cand prin virtutea traditiei depunem jerbe in cinstea ostasilor
cazuti la datorie, ar fi bine sa reflectam la valorile pe care demnitatea vietii de ostas ni le inspira si pe
care ar trebui sa ni le insusim cu adevarat. Nu le putem cere tuturor sa fie in stare de sacrificiu, dar
putem invata modul eficient in care ne facem datoriile curente, de a excela in respectarea
angajamentelor, de a face bine treaba, de a apara onoarea si patria.
In spiritul acestor precepte, sunt convins ca Dumnezeu ne-a dat un semn ca Ziua Armatei Romane sa
fie in aceeasi zi cu ziua Majetatii Sale, Regele Mihai. In istoria Romaniei moderne, regalitatea si armata
au insemnat, alaturi de biserica, stalpii pe care s-a sprijinit bolta natiunii romane.
Dumnezeu sa va aiba in paza asa cum si voi stati de pavaza tarii!
La multia ani, Armatei Romane! La multi ani, Majestate! La multi ani, Romania!
Senator,
