O prezenta in urbe, pe care n-o poti trece cu vederea: caricaturistul Tety
Boros. Tot orasul il stie, il recunoaste dupa dalbele-i plete si dupa barba
lunga, colilie! Este in continua miscare! Este mereu in drum de undeva spre
altundeva! Este neobosit, la cei 70 de ani, si are sprinteneala unui om tanar!
Ne-am intalnit in Cetatea medievala din centrul Targu-Muresului. Cetatea
este in renovare. Practic, e un santier. Cu toate acestea, tot te imbie la
plimbare, pe alei umbrite, chiar daca vezi la tot pasul sapaturi, schele,
materiale moderne de constructii, toate inconjurate de zidurile cu 7
bastioane, vechi de aproape patru secole. Incinta cetatii poate fi usor
confundata cu un platou de filmare, unde se toarna simultan scene de pe
un santier din zilele noastre, iar zidurile de ev mediu par "decorul� in care
se toarna scene dintr-un film istoric.
Ne plimbam prin fata cladirii fostei Manutante, in cautarea unei banci. O
gasim si ne asezam. In fata mea e Tety, iar in spatele lui, pe "fundal�, se
vad vechile ziduri. "Procesez� imaginea si ma teleportez in prima jumatate
a secolului XIX. Ce-mi sugereaza chipul lui Tety profilat pe acel zid pe
care eu il asociez cu ingradirea libertatii? Imi apare in minte imaginea
abatelui Faria din ecranizarea romanului lui Dumas-tatal! Sigur, barba
"aduce� mult cu cea a personajului din film, dar, daca ma gandesc bine,
asemanarea cu abatele Faria merge mai departe, in planul sensibil: intr-un
fel, si "batranul� Tety ne dezvaluie, in fiecare lucrare a sa, comori de
buna dispozitie, de umor, si, nu de putine ori, privindu-i desenele, ne mai
pune si pe ganduri, sa mai meditam la cate o tema majora. Ramanand in
spiritul personajului lui Dumas, Tety ne ajuta sa mai �evadam din
prizonieratul gandurilor gri, din grijile, nevoile, problemele care ne tin captive
visurile, energiile, vrerile, trairile pozitive, in vremuri incarcate de intuneric,
de rau! Comoara lui Tety, generos daruita noua, ne ajuta sa ne razbunam cu
un hohot de ras sanatos pe toate tristetile noastre si ale lumii!
- Cand ati debutat in caricatura, domnule
Tety ?
- Prima caricatura am publicat-o in 1970
in cotidianul local "Steaua rosie� din TarguMures. Aici faceam si grafica la diferite
materiale tematice, medicale, stiintifice,
literare etc. Cotidianul de-atunci este
actualul "Cuvantul liber�, unde colaborez
cu drag, si azi. Intre timp, am trimis caricaturi
si la "Urzica� si am avut bucuria sa fiu
publicat din cand in cand.
- Si la "Flacara�, cand ati debutat?
- In 1973, la scurt timp dupa ce la
conducerea revistei a venit Adrian Paunescu.
AP era un mare iubitor de caricatura si
ne oferea noua, debutantilor, spatiu. Chiar
in redactie erau doi mari caricaturisti, Mihai
Panzariu-PIM si regretatul Sorin Postolache.
Echipa de la "Flacara� acelor vremuri era
tare de tot! Adrian Paunescu ridicase
stacheta sus! Profesionisti ai jurnalismului,
de la economic, social, cultural, sport, la
umor, divertisment, timp liber. Nu era putin
lucru sa apari in cea mai tare revista a acelor
vremuri!
- De acest privilegiu v-ati bucurat doar
dumneavoastra ? Din Mures, vreau sa zic.
- Au aparut in "Flacara� cu caricaturi si
muresenii Molnar Denes si regretatul
Traian Furnea din Ludus, care era si un
talentat poet.
- O� da! Un poet ciudat, nonconformist,
de mare talent. Pacat ca s-a stins de tanar!
El este autorul poeziei "Pseudo fabula�
("Intr-o nu stiu care tara/Intr-un nu stiu
care sat��) facuta cantec de Liviu Tudan
si cantata cu trupa "Rosu si negru�. Florian
Pittis o recita cu mare succes la public, in
Cenaclul Flacara. Dumneavoastra erati
publicat des in "Flacara�?
- Aproape numar de numar. Dar nu numai
eu. Revista avea o pagina intreaga de
caricatura. In fiecare numar semnau cel
putin 10 caricaturisti.
- Mi-ati amintit de un mare caricaturist
al acelor vremuri, Matty Aslan (era
preferatul meu, impreuna cu Nell Cobar si
Neagu Radulescu), pe scurt, Matty, care
avea o rubrica zilnica, "Una pe zi�, in
"Romania libera�. Pai, si dumneavoastra,
tanar caricaturist, aveati "una pe
saptamana� in "Flacara�!
- Da, am avut privilegiul, onoarea sa-i fi
cunoscut personal pe Matty si pe Nell Cobar!
Mai era Eugen Taru la "Urzica�� Ei erau
maestrii acelor timpuri! Ii multumesc si acum
regretatului Adrian Paunescu pentru ca ne-a
facut loc si noua, celor mai tineri, sa scoatem
capul in lume cu caricaturile noastre, pe langa
monstrii sacri ai vremii. Ne-a dat mare
incredere in noi. Paunescu era un
descoperitor de talente in arta! M-a publicat
pana in 1985, cand a fost inlaturat de la
conducerea revistei.
- Dupa 1989 ati revenit in paginile revistei
"Flacara lui Adrian Paunescu�.
- Da, m-am bucurat din nou, de girul
maestrului Paunescu! Pana in acel noiembrie
2010�
- Dar si dupa aceea, ati ramas colaborator
constant al "Flacarii lui AP� care continua
sa lumineze si sa incalzeasca suflete, gratie
copiilor, Ana Maria si Andrei si doamnei
poetului, Carmen.
- Chiar atunci, imediat dupa tristul
eveniment, le-am scris copiilor lui AP si i-am
rugat sa continue sa scoata revista. Eu am
iubit si iubesc tare mult aceasta revista! Cu
mare drag am hotarat sa colaborez si, iata, de
aproape trei ani, pot sa spun ca aproape in
fiecare numar mi-au aparut caricaturi. Sunt
bucuros sa vad ca si copiii lui AP sunt foarte
buni scriitori, Andrei fiind si caricaturist, face
portrete, si, iata, duc mai departe cu cinste,
numele ilustrului lor parinte.
- Da, este un gest frumos, de a continua cu
copiii colaborarea inceputa cu parintele lor,
acum 40 de ani! Mai publicati si in alte
reviste, ziare?
- Am iesit din tara cu�caricaturile, chiar
din anii �70. Caricaturistul muresean Molnar
Denes ajunsese la Bucuresti, unde intra mai
usor in posesia unor adrese de reviste din
strainatate si am trimis la concursuri
internationale. Chiar si in Japonia, unde am
primit vreo 6 premii! Am trimis la cel mai mare
ziar, "Yomiuri Shimbun�. Acum a ajuns la 12
milioane de ziare pe zi! Apare in doua editii,
de dimineata si de seara, cu un tiraj de 6
milioane pe editie! Stiti de unde am aflat de
acest ziar si de concursul de caricatura? Ei,
bine, tot din "Flacara�! Neagu Udroiu scrisese
un fel de stire-semnal.
- Cand se intampla asta?
- In 1979. A fost prima editie a unui concurs
international de caricatura organizat de
"Yomiuri Shimbun� . Marele premiu era de
1 milion de yeni, nu mai stiu, ceva intre 5.000 si
10.000 de dolari, suma uriasa, la acea vreme ,
mai ales pentru noi. La a doua sau a treia
editie, un roman a reusit sa castige Marele
Premiu: Mihai Stanescu!
Dar, sa revin la mine. Am participat la prima
editie, din 1979. Au fost 11.000 de lucrari in
concurs! Imens! Pentru prima oara s-a recurs
la calculator, pentru departajare. Tema era
"Energia�. Lucrarea mea s-a numit
"Ganditorul�. Era un om cu un bec in loc de
cap. Lucrarea a aparut si in "Flacara� vremii.
Computerul m-a scos al 10-lea din 11.000!
Octavian Covaci, caricaturistul din Bucuresti,
castigase si el un premiu si mi-a trimis si mie o
copie a ziarului, cu clasamentul. In urmatorii
2-3 ani am continuat la ziarul japonez, m-am
clasat in primii zece, am luat si premii mai mici,
700-800 de dolari, alteori, doar simple medalii.
- Extremul Orient v-a premiat, dar Europa?
Sigur, nu e obligatoriu. La urma urmelor, chiar
participarea � ca la Olimpiada - e meritorie.
- Am fost rasfatat si de batrana Europa, am
castigat concursuri prin Italia, in alte tari doar
locul 2, in altele doar am participat, dar, cum
spuneti, important e sa participi.
- Participarea presupune competitie si,
chiar daca nu esti "the best�, ai de invatat
de la invingator, de la invinsi! Competitia nu
inseamna doar lupta pentru un loc pe podium.
Dincolo de concurenta se-ntampla comunicare,
schimb de experienta, cunoastere,
salt calitativ. Caricatura e si comunicare.
Limbajul e unul universal: ideile, mesajele
sunt comunicate receptorilor prin desen, prin
linii care "vorbesc� in locul clasicelor
cuvinte. Vorbesc aici in mod special despre
caricatura "fara cuvinte�,
- Cam prin anii �70 au aparut si la noi
caricaturile "fara cuvinte�. Primele le-am
vazut in "Urzica�. Un cunoscut nume practica
asemenea gen: Ion Dogar Marinescu. Oricum,
azi nu prea se mai poarta caricaturi cu text
anexat. Caricatura fara cuvinte, caricatura de
idee, caricatura-sugestie primeaza azi in lume.
De altfel, marile concursuri de caricatura nici
nu admit caricaturi cu text.
- Tot vorbiram despre concursuri,
competitii internationale, spuneti cate
ceva despre Festivalul de-aici, de la TarguMures, care va poarta numele si care s-a
desfasurat intre 12 si 30 septembrie, in
cadrul manifestarilor "100 de ani de
cultura la Palatul Culturii�.
- Da, e vorba despre Festivalul International
"Tety Humor Fest�- prima editie.
Marele Premiu a fost castigat de un sirian,
Fadi Abou Hassan. De altfel, lucrarea
castigatoare si alte cateva lucrari ale
sirianului au aparut si in "FlAP�. Au fost
lucrari din 50 de tari. Peste 700 de lucrari.
Eu ma asteptam la 100-200. A trebuit sa mai
renunt la niste lucrari, pentru ca n-am mai
avut panouri. Tema a fost "Cultura�. Fiecare
a intrat in concurs cu doua lucrari la tema
si una la liber. Expozitia a fost in foaierul
salii mari a Palatului Culturii. Foaierul in sine
este un spectacol vizual! Impune respect
si admiratie! Ei, bine, cu tot respectul, s-a
furat din acest foaier! Si, intr-un fel, m-am
bucurat! La Festival a participat si un club
de copii din Rusia, cu foarte multe lucrari
(am aflat ca luasera sute de premii la
concursuri) semnate cateva de parinti, de
indrumatori, dar majoritatea erau ale
copiilor. Am avut proasta inspiratie sa le
expun in partea de jos a unor panouri, la
indemana copiilor vizitatori care si-au
exprimat admiratia luand acasa lucrarile
copiilor rusi! Le-au luat de pe panou - nu
le-au furat - pentru ca le-a placut si le-au
dorit la ei acasa!
- Poate la a 2-a editie va veti lua masuri
de siguranta a exponatelor, totusi! Macar
un semnal scris: Nu atingeti exponatele!
Ca la muzeu!
- Daaa! Mai ales ca am de gand sa
deschid un muzeu de caricatura. Avem
material! Targu-Muresul merita acest
muzeu!
- Sa va dea Dumnezeu sanatate, sa le
faceti pe toate! Si Festivalul, si muzeul, si
sa nu uitati colaborarea cu "FlAP�!
- Cu mare drag voi continua colaborarea
inceputa acum 40 de ani cu Adrian
Paunescu si continuata acum cu dragii
nostri Ana Maria, Carmen si Andrei!
