Motto: "Nu ne-o face de rusine niciodat al nost� trecut
Nici in vremea care vine, nici in ceea de demult�
STEFAN CEL MARE SI SFANT
Icoane de suflet (I)
Fericit-a Domnul Tara Moldovei la ceas de grea cumpana pentru ea
cu un om drept, cinstit si curajos, cu mare dragoste de neam si tara,
punandu-l in calea tuturor nemerniciilor acelei lumi, pentru a fi "pumn
in pieptul furtunii vremilor�� de atunci, ostoind ravna hulpavilor straini
doritori sa guste din dulceata acestor paminturi si scazand trufia celor
care se credeau stapanii lumii.
Nascut din vita veche domnitoare la binecuvantatul leat 1433,
STEFAN, copil fiind, a vietuit o vreme prin mijlocul celor nevoiasi pentru
a le sti amarul vietii, zilnicitele bucurii si necazuri, ca atunci cand va
lua fraiele domniei sa cunoasca sufletul poporului sau, trebuintele si
nevoile acestuia. Tocmai de aceea, domnul nostru nepereche a fost
si a ramas vesnicit in inimile noastre ca fiind CEL MARE, mare prin
faptele de curaj si vitejie ce l-au ridicat in slava lumii, mare prin sufletul
sau apropiat de popor, mare prin credinta si smerenia fata de Domnul
care i-a ocrotit fiecare clipa a vietii sale la Baia, la Lipnic, la Vaslui,
la Valea Alba - Razboieni, la Codrii Cosminului, unde a iesit invingator.
A stiut mai bine ca oricine ca neatarnarea tarii, bunastarea si linistea
dinlauntrul ei trebuie platite mereu si mereu cu ortul vetii, ca vama
ceruta nu e niciodata prea multa si prea mare pentru ca neamul sa
poata dainui mereu in gauacea in care l-a asezat din inceputuri Maritul.
In cei 47 de ani cat a domnit, a nascut din maretia faptelor sale de
curaj, barbatie si credinta, legende pilduitoare care vor insufleti si
infiora neam dupa neam sufletul celui slab, dandu-i putere si sperante
atunci cand vremile ii vor fi potrivnice si in cumpanire, ii vor oteli bratul
sau moale si fara de putere, ii vor iuti si inflacara gandul sau prea mic
pentru prea marile si mincinoasele vremi.
Dupa fiecare lupta, in smerenia lui, Stefan a multumit Domnului
ridicandu-I si inchinandu-I cate o manastire, margeland astfel
pamantul Moldovei cu neasemuite frumuseti: Neamt, Putna, Voronet,
Varatic, Sucevita, Moldovita, Arbota, Agapia, stiind ca numai asa il
va multumi si bucura pe Maritul, pentru ca El sa tina cat mai mult
parte neamului acestuia bun si rabdator. Astazi tot mai multi suntem
nevrednici de dragostea Lui pentru ca ne-am indulcit cu felurite
pacate care ne gudura si ne lingusesc marirea, fara a gandi la binele
si fericirea tarii, uitand ca daca ei, tarii, ii va fi bine, fericiti vom fi si
noi dimpreuna cu ea.
Si nu stiu cum se face ca de la o vreme semnele pe care ni le
trimite Domnul ne arata ca vremile cele rele sunt tot mai aproape de
noi. S-a subtiat prea mult vana noastra cea veche, s-a lenevit gandul
cel mare si inaltator, s-a tot micit curajul, barbatia si fala cea
datatoare de putere de am ajuns doar umbra a ceea ce-am fost
odata. De aceea lui, NEMURITULUI nostru cel drag, ii spunem, cu
nadejdea in inima si glas, MAI VINO, STEFANE, si ne spala din rusinea
pacatelor ce au cuprins ca volbura sufletele noastre! Ca de te-om
sti macar si o singura clipa alaturi de noi, ni-i destepta spiritul
intarindu-ne bratul si cugetul, dandu-ne tarie sa fim iarasi ce-am
fost ca pe vremea ta, ca vremelnicul si schimbatorul noroc sa-si mai
intoarne fata si catre noi macar pentru o vreme.
Asa te stim si te simtim, MARITE STEFANE, tu cel ingropat, mereu in
sufletele noastre. Asteptam rabdatori si cu speranta reinvierea ta si in
inimile celor care conduc vremelnic destinele acestui neam, pentru a
invata de la tine cum trebuieste carmuit norodul la vremuri de rastriste,
pentru a se simti liber, puternic si fericit in cuibul vesniciei noastre.
