SFINTII IMPARATI CONSTANTIN SI ELENA (II)

Distribuie pe:

� Edictul de la Milano - 313 (e.n.)

� Sinodul de la Niceea - 325 (e.n.)

� Sinodul de la Constantinopol - 381 (e.n.)

In Alexandria a aparut o puternica
disputa doctrinara avand ca
obiect dogma Sfintei Treimi dintre
episcopul Alexandru din Alexandria
siunuldinpreotiisai,Arie.Constantin
l-a trimis pe Hosius, episcop de
Cordova, si consilierul sau personal,
in probleme religioase, intr-o
misiune de reconciliere la Alexandria.
Constantin a decis convocarea
unui Sinod al episcopilor din
imperiu si de dincolo de granitele
acestuia. Initial Sinodul urma sa
aiba loc la Ancyra-Ankara, iar
ulterior s-a hotarat tinerea lui la
Niceea in apropiere de Nicomedia
(Izmit).
La acest Sinod au participat 318
episcopi si preoti din Asia Mica,
Palestina, Siria, Egipt. Papa
Silvestru (314-335) a fost reprezentat
de doi prelati. Au mai fost
prezenti delegati din Africa de
Nord, Persia, Armenia.
Hotararile luate la Sinod au fost
legiferate, recunoscute drept
legi pentru Biserica si Imperiu.
Astfel a fost prezentat Constantin
aflat in culmea gloriei (51 de ani)
de catre episcopul Eusebiu:
"Imbracat in vesminte purpurii,
infrumusetate cu aur si pietre
scumpe, imparatul a deschis
lucrarile Sinodului la 20 mai 325,
adresandu-se reprezentantilor
bisericii ca prieten si impreuna
credincios. Discursul tinut de
imparat, darurile facute de el
tuturor celor prezenti si mai ales
atentia deosebita pe care a
aratat-o fata de cei care au
suferit chinurile persecutiilor au
avut un efect covarsitor asupra
tuturor.� Eusebiu considera agapa
de ramas bun oprita de imparat
la sfarsitul Sinodului ca fiind "o
imagine a imparatiei lui Hristos.�
Sedintele oficiale ale Sinodului
s-au desfasurat in sala de receptie
a palatului imperial din Niceea
si au fost conduse de episcopii
Eustatiu al Antiohiei si Alexandru
al Alexandriei. Cea mai importanta
dintre temele dezbatute a
fost disputa doctrinara dintre Arie
si episcopul Alexandru. Aceasta
disputa incepuse din anul 319 la
Alexandria si se raspandise in
Orientul Crestin. Arie era originar
din Libia. Dupa terminarea studiilor
a mers in Alexandria, unde a fost
hirotonisit diacon si preot la biserica
Bucalis din Alexandria. Poseda
temeinice cunostinte teologice si
filosofice. Arie a predicat ideile sale
teologice care se deosebeau de
invatatura traditionala a Bisericii.
"Dumnezeu Tatal, singur, afirma Arie,
este principiu vesnic, necreat si
nenascut. Fiul a fost creat din nimic,
inainte de timp, dar nu din vesnicie,
de catre Tatal pentru a-l sluji in
lucrarea de creare a lumii, caci
Dumnezeu cel prea inalt nu putea
crea lumea decat cu ajutorul unei
fiinte intermediare. Valoarea fiului
deriva din insasi functia creatoare
pe care a primit-o de la Tatal. Fiul
este subordonat Tatalui avand o
divinitate imprumutata din divinitatea
Tatalui.�
Erezia lui Arie a fost combatuta si
la Sinodul din Alexandria din anul
320 la care au luat parte peste 100
de participanti ce s-au pronuntat
impotriva ereziei lui Arie si adeptilor
ei. Arie a continuat insa sa-si
raspandeasca ereziile sale in Palestina
apoi in Nicomedia. In lucrarea sa
Thalia, reda sub forma de cantari
ereziile sale.
Dezbaterile de la Sinodul de la
Niceea n-au fost pasnice. Confruntarile
de idei au fost tensionate, iar
dupa indelungi dezbateri Sinodul a
acceptat formula doctrinara propusa
de Hosius si sustinuta de
Atanasie (293-373) afirmand ca "Fiul
este de-o fiinta cu Tatal.�
Concluziile Sinodului au fost
redactate intr-un Simbol de Credinta,
compus din sapte articole,
cunoscut sub numele de Simbolul
Niceean. El fixeaza invatatura
despre Dumnezeirea Fiului. In
partea intai se recunoaste ca Fiul
Isus Hristos este "Dumnezeu adevarat
din Dumnezeu adevarat, nascut
nu facut, de-o fiinta cu Tatal prin
care toate s-au facut.�
In partea a doua se anatemizeaza
ideile principale ale lui Arie ca "Fiul
a fost creat in timp din nimic, ca a
fost creat din alta substanta sau
fiinta decat Tatal si este schimbabil.�
O alta problema de interes general
pentru Biserica, dezbatuta in
Sinod, a fost data stabilirii Pastelui.
Marturisirea de credinta a inceput
sa fie aparata, iar clericii ce deviau
de la credinta erau pedepsiti.
Invatatura crestina era dezbatuta
si in locuri publice. Sinodul de la
Niceea a schimbat comunitatea
crestina. Biserica a devenit o
institutie privilegiata. Comunitatea
crestina a reusit sa-si afirme dorinta
de unitate protejata de catre stat.
Imparatul Constantin a dorit sa
construiasca un oras care sa-i
poarte numele si s-a oprit la
Byzantion, pe malul Bosforului, fosta
colonie megariana intrata sub
control roman in secolul II (i.e.n.)
ca important punct economic,
cultural si strategic. Edificii la
Byzantion au fost construite si de
imparatii Hadrian si Septimius Sever,
in schimb imparatul Constantin l-a
fortificat cu un zid de aparare, un
forum, Curia pentru senat, o piata
monumentala (Augusteion), temple,
biserici, palatul Daphne, un nou
hipodrom si altele. La 11 mai 330
(e.n.) prinitr-o ceremonie impresionanta
s-a savarsit sfintirea si
inaugurarea noului oras numit in
cinstea ctitorului sau Constantinopolis
(orasul lui Constantin) si a devenit
capitala a partii de est a Imperiului.
In anul 335 Constantin a impartit
guvernarea imperiala celor doi fii:
Constantinus II a preluat Britania,
Galia si Spania, iar Constans � Italia,
Illiricum, Africa, Dalmatius, Peninsula
Balcanica si Asia.
In primavara anului 336, Constantin
s-a angajat intr-un razboi cu persii,
preluand comanda trupelor imperiale.
Persii erau comandati de
tanarul imparat Sapor II. Ranit in
lupta, Constantin s-a retras la
resedinta din Akyron � Nicomedia
(Izmit). La sfarsitul vietii a primit
botezul crestin de la episcopul
Eusebiu. S-a stins din viata la 21 mai
337 (e.n.), data preluata ulterior de
calendarul crestin.
Constantin si mama sa Elena
apartin prin origine lumii dacoromane,
dar si prin faptele lor infaptuite
pe pamantul Daciei NordDunarene. In timpul guvernarii lor,
autoritatea romana s-a extins din
nou asupra teritoriului de la Nord de
Dunare. Constantin a dispus refacerea
si construirea podurilor peste
Dunare la Drobeta, Celei (Sucidava)
si Cernavoda. A refacut din temelii
cetatea Tropaeum Traiani (313-316
e.n.). Pentru protectia locuitorilor de
la Nord de Dunare a purtat in anii
322-323 campanii impotriva carpilor,
sarmatilor si gotilor.
Crestinismul era raspandit pe
meleagurile romanesti de la Nord de
Dunare, dovada numeroasele insemne,
obiecte crestine descoperite
pe o arie intinsa a pamantului
dacic. Tomisul si-a luat numele pe
care il poarta si azi - Constanta - de
la fiul lui Constantin, Constantin II.
Afectiunea lui Constantin pentru
lumea daco-romana s-a reflectat in
cursul vremii in pretuirea pe care
poporul roman a acordat-o sfintilor
imparati Constantin si Elena, protectori
ai neamului romanesc. Numeroase
biserici de pe cuprinsul tarii,
printre care Catedrala Mitropolitana
din Bucuresti, ctitorita de Constantin
Serban, manastirea Hurezi, ctitoria
lui Constantin Brancoveanu si multe
altele, isi praznuiesc hramul la 21
mai, sarbatoarea Sfintilor imparati
Constantin si Elena, protectori ai
neamului romanesc.
Nelinistea, animozitatile din cadrul
Bisericii n-au disparut. Disputele
dintre fiii lui Constantin au slabit
imperiul in fata popoarelor migratoare.
De abia imparatul Theodosie
I (379-395 e.n.) a restabilit linistea in
Biserica si in Imperiu. In anul 391
a interzis toate cultele pagane.
Sub domnia theodosiana patrimoniul
Constantinopolului s-a
imbogatit cu noi edificii de cultura,
biserici.Subimparatul Theodosius
II s-a construit un zid de aparare
lung de 20 de kilometri, dotat cu
400 de turnuri, cu numeroase
porti, printre care Porta Aurea,
pastrata pana azi.
Imparatul Theolosie I a convocat
cel de al II-lea Sinod Ecumenic
de la Constantinopol in
anul 381 (e.n.), la care au participat
150 de episcopi. La acest
sinod a fost combatuta gruparea
eretica a pneumatomahilor luptatori
impotriva celei de a treia
persoane a Duhului Sfant. Intemeietorii
acestei erezii au fost
Macedoniu si Maratoniu, iar
adeptii - macedonieni si maratonieni.
O alta erezie primejdioasa
care a fost combatuta a fost
aceea a lui Apolinarie. Impotriva
acestor miscari eretice au luptat
Parintii Capadocieni, care au
respins cu tarie toate afirmatiile
acestor eretici, Sfantul Vasile
cel Mare (329-379 e.n.), Sfantul
Grigore de Nazianz (330-379),
Sfantul Grigore de Nisa (335-396).
In scrierile lor, acesti Sfinti Parinti
ai Bisericii au clarificat si impus
formula-doctrinara de la Niceea
cu un nou vocabular teologic
bazat pe filosofia greaca pe care
o cunosteau foarte bine. Sinodul
de la Constantinopol a revizuit si
completat Simbolul de Credinta
niceean cu inca cinci articole
de credinta. A fost formulat
Simbolul de Credinta niceoconstantinopolitan,
care va
sintetiza invatatura crestina
despre Sfanta Treime, despre
intrupare si despre Biserica.
Acest simbol, numit Crez, va fi
acceptat de intreaga Biserica
Crestina ca mijloc de marturisire
a credintei. Crestinismul devenea
biruitor pe cuprinsul Imperiului
Roman si pe o buna parte a
globului si va intra intr-o noua faza
de evolutie.

Lasă un comentariu