SFANTUL IERARH ANDREI SAGUNA, MITROPOLITUL TRANSILVANIEI (II)

- 140 de ani de la trecerea sa in vesnicie
Dupa realizarea acestui nobil ideal al vietii
sale, adica reinfiintarea Mitropoliei Ortodoxe
a Transilvaniei, era necesara intocmirea unui
regulament, a unei legi dupa care sa se
conduca Biserica autonoma Ortodoxa
Romana a Transilvaniei. De aceea, Saguna a
convocat la Sibiu un Congres nationalbisericesc
al romanilor ortodocsi din intreaga
Mitropolie, cu cate 10 preoti si 20 de mireni de
fiecare eparhie, deci cu 90 de deputati.
Lucrarile Congresului au durat 22 de zile, de la
16/28 septembrie pana la 7/19 octombrie,
tinandu-se 12 sedinte, in care s-au dezbatut
cele mai de seama probleme ale organizarii
noii Mitropolii. O comisie a Congresului �
formata din 27 membri (3 clerici si 6 mireni de
fiecare eparhie) � a studiat un proiect prezentat
de Saguna, care, cu unele usoare
modificari, a fost primit de Congres sub
denumirea de "Statutul Organic al Bisericii
Ortodoxe Romane din Transilvania�. Ideea de
baza a Statutului Organic este sinodalitatea,
colaborarea dintre clerici (1/3) si mireni (2/3)
in toate cele trei sectoare ale administratiei
bisericesti: parohia, protopopiatul si eparhia,
pe plan bisericesc, scolar si economic.
Treburile fiecarei parohii erau conduse de
sinodul parohial, format din toti membrii majori
ai parohiei, care avea misiunea, intre altele,
de-a alege comitetul parohial, pe preotii parohi
si pe invatatorii scoalelor confesionale.
Epitropia parohiala administra averea bisericii
si a scolii confesionale. Mai multe parohii
formau un protopopiat, in fruntea caruia sta
protopopul, comitetul si sinodul protopopesc,
ultimele formate din 1/3 membrii preoti si 2/3
mireni. Treburile eparhiei erau conduse de
episcop si de sinodul eparhial, format din 20
de clerici si 40 de mireni, convocat o data pe
an, la Duminica Tomii, Consistoriul eparhial cu
trei sectiuni: bisericeasca, scolara si epitropeasca
(economica).
Conducerea treburilor intregii Mitropolii era
incredintata Congresului national-bisericesc,
format din 90 de membrii, cate 10 clerici si 20
mireni de fiecare eparhie si convocat o data
la trei ani. Alegerea episcopilor sufragani se
facea de sinoadele eparhiale respective, iar
alegerea mitropolitului de catre Congres.
Problemele pur dogmatice erau rezolvate de
sinodul episcopesc, format din toti vladicii
romani ortodocsi din Transilvania.
Din aceasta lege � care a stat apoi la baza
noului statut al intregii Biserici romanesti din
1925 � se desprinde limpede spiritul de
organizator social-politic al lui Saguna. El a
facut din Biserica nu numai un lacas de
inchinare, ci si de aparare nationala, adunand
in jurul ei pe toti credinciosii; el a scos Biserica
din izolarea in care zacea, transformand-o in
conducatoare a poporului. Iar preotii si
invatatorii scoalelor confesionale, alesi de
popor, au devenit si mai strans legati sufleteste
de el. Astfel, prin Statutul Organic, Saguna a
dat Bisericii o organizatie care o contopea cu
turma in toate fibrele ei, facand-o cu adevarat
o Biserica a poporului.
O munca deosebita a dus mitropolitul
Andrei Saguna si pentru infiintarea scolilor
confesionale. Aceste scoli erau sub conducerea
Bisericii, invatatorii lor fiind absolventi
ai Institutului pedagogic din Sibiu, aflat
sub egida Bisericii. Preotii parohi functionau
ca directori ai acestor scoli, iar protopopii
aveau si misiunea de inspectori ai scolilor din
protopopiatul respectiv: Saguna a gasit
ragazul cuvenit sa scrie si cateva studii
pedagogice, in care expunea principiile de
didactica generala si datoriile inspectorilor si
directorilor scolari.
O atentie deosebita a acordat manualelor
didactice pentru scolile poporale. Se cunosc
aproape 20 de asemenea manuale, scrise la
indemnul lui Saguna de cativa distinsi pedagogi
din preajma sa (Abecedar romanesc,
Istoria biblica, Gramatica romana, Abecedar
nemtesc, Carte de conversatie si vocabular
german-roman, toate scrise de preotul
rasinarean Sava Popovici, Aritmetica si Istoria
de Visarion Roman, Abecedar si carte de citire
de Zaharia Boiu, Aritmetica de Ioan Popescu,
Cunostinte practice despre cultivarea gradinii
scolare de Pavel Vasici si altele).
In ce priveste numarul scolilor confesionale
sub Saguna, e de ajuns sa mentionam ca la
sfarsitul arhipastoririi lui erau in eparhie peste
800 de scoli confesionale, dintre care mai mult
de jumatate infiintate de el. Dar atentia lui
Saguna s-a indreptat si spre alte tipuri de scoli.
De pilda, in 1870 randuia ca in fiecare parohie
sa se tina cursuri serale pentru toti nestiutorii
de carte. La aceste cursuri se predau, in
duminici si sarbatori vara si zilnic iarna, scrisul,
cititul si aritmetica. Pe langa invatatorii
confesionali, au fost chemati acum si preotii la
opera de luminare a poporului.
Si-a indreptat in aceeasi masura atentia spre
scolile secundare (gimnazii, scoli comerciale
si reale). El proiectase infiintarea a sase
gimnazii superioare (licee), la Sibiu, Deva, Cluj,
Chioar, Cohalm si Brasov, infiintarea a sase
gimnazii inferioare (cu 4 clase) (la Fagaras,
Alba lulia, Sighisoara, Brad, Bretcu si Abrud),
infiintarea a sase scoli reale (la Halmagiu,
Tg.-Mures, Hateg, Baia de Aries, Mijlocenii
Bargaului si Simleu), toate cu limba de
predare romana. Din nefericire, Saguna a
trebuit sa se multumeasca numai cu infiintarea
gimnaziului din Brasov in 1851 si a
gimnaziului inferior din Brad, in 1868. Liceului
din Brasov, care i-a purtat apoi numele, i-a
acordat o grija deosebita, asistand aproape
an de an la examene, ajutand profesorii, cumparand
din banii sai o casa pentru director etc.
In scurt timp, sub conducerea unor directori si
profesori destoinici, ca Gavriil Munteanu, IoanMesota, Ioan Lapedatu s. a., gimnaziul brasovean a ajuns sa fie "o coroana a intregii trebi
scolare din Ardeal�, dupa cum s-a exprimat
insusi intemeietorul sau.
S-a ingrijit apoi de soarta elevilor lipsiti de
mijloace, dandu-le posibilitatea sa-si continue
studiile prin acordarea de ajutoare banesti, fie
din veniturile sale proprii, fie din fundatiile
anume intemeiate in acest scop. Astfel, prin
ravna sa neobosita pentru organizarea si
ctitorirea de scoli, numele sau va fi legat de-a
pururi de insasi epoca renasterii invatamantului
romanesc din Transilvania.
Aceeasi grija statornica, a aratat Andrei
Saguna in toata viata sa si cursurilor de
teologie si pedagogie de la Sibiu. Chiar in anul
numirii sale ca vicar, a ridicat cursurile de
teologie la un an, hotarand sa nu mai fie primiti
decat absolventii de gimnaziu. In sinodul din
1850 s-a hotarat crearea unui institut teologicpedagogic,
urmand ca absolventii de teologie
sa functioneze si ca invatatori inainte de
hirotonie. In 1853 a infiintat o sectie separata
de pedagogie, in care se primeau absolventi ai
gimnaziului inferior si care a ajuns cu timpul
pana la patru ani de studii. In 1852 cursurile de
teologie s-au ridicat la doi ani de studii, iar in
1861 la trei ani, cum au ramas pana in 1921.
Astfel, formarea preotilor si a invatatorilor
confesionali a ramas in permanenta in grija
Bisericii, Saguna a cumparat apoi din banii sai
o casa, pe locul actualei cladiri a Institutului
Teologic Universitar din Sibiu, in care s-au
asezat salile de cursuri, apoi alte patru case in
apropiere, care au servit ca internat.

(va urma)

Lasă un comentariu