Accente
Teatru National sau teatru alternativ?

Teatrul National din Targu-Mures este o institutie de cultura
respectabila, cu traditie si notabile realizari artistice de-a lungul timpului.
Totusi, de catava vreme incoace, lucrurile nu par sa stea acolo asa
cum ar trebui. Chiar daca nu sunt un teatrolog in adevaratul sens al
cuvantului, totusi, am publicat o carte despre Caragiale, am predat,
candva, la Universitatea de Arte din Targu-Mures, cursuri de estetica
a teatrului, am realizat interviuri cu oameni de teatru (ultimul, cu Alexa
Visarion, va aparea in "Romania literara� in curand) si am, pe cat posibil,
o buna priza a fenomenului teatral contemporan. Revenind: ce fel de
criza e la Teatrul National din Targu-Mures? Actori talentati sunt. Regizori
buni, asijderea. Atunci? In opinia mea, dar si a altor specialisti in teatru
cu care am discutat, e vorba de o criza de strategie teatrala si, in
consecinta, de o criza identitara. Faptul ca, la un teatru national, la
sectia romana (precizez acest lucru, pentru ca sectia maghiara a montat
un spectacol Caragiale), in anul Caragiale, nu s-a montat nici macar o
singura piesa a dramaturgului nostru national spune multe despre
strategia intortocheata a acestei institutii, care mizeaza, in prezent, pe
experimente dramatice, pe formule de teatru alternativ, pe montari
avangardiste etc. Sa ne intelegem, nu sunt contra formulelor
experimentale, avangardiste, alternative etc. Doar ca acestea trebuie
sa aiba o pondere rezonabila, moderata in repertoriul unui teatru
national. In aceste conditii, cand un teatru national, in loc sa promoveze
piese si dramaturgi de valoare (din literatura romana sau universala),
recurge la astfel de formule cu caracter inovator, experimental,
alternativ, are toate sansele sa ramana si fara putinii spectatori pe
care ii mai are.

Lasă un comentariu