Un numar ce indica o varsta aurie � in
2012, pentru ardeleanul poet Nicolae Baciut
(nascut la 10 decembrie 1956, la Chintelnic /
jud. Bistrita-Nasaud) � este "55�, obtinut
prin "geminarea�, "dublarea� numarului
nuntii ("5�), ce, prin insumare ("in intreg�, 5
+ 5 = 10), da decada de aur (cum, de altfel,
si "primele patru conducatoare� de Lume: 1
+ 2 + 3 + 4 = 10), numar indreptatit, fireste, a
fi titlul unui volum aniversar de poeme,
Cincizeci si cinci (2012)*, volum ce se
structureaza in "binomul� ciclurilor: (I)
Saptamana luminata (dupa titlul poemului
"deschiderii�) si (II) In dunga noptii (reunind
poeme venite �pe nepusa masa [...] scrise
pe patul de spital� � In loc de prefata, p. 6;
acestui ciclu secund, i se alatura
�... "ciornele� unor poeme, cu caligrafia
grabita a locului si starii de creatie� � ibid.
�, caligrafieri ce se infatiseaza drept
"martore� de crez poetic: �Eu cred in
inspiratie si spontaneitate. Nici nu cred ca
se poate scrie altfel poezie. Cel putin, prima
"sarja� trebuie sa iasa din focul inspiratiei.
[...] Sunt un autor grijuliu cu textele sale,
chiar daca, inexplicabil, am pierdut poeme,
ori au ajuns prin cine stie ce cotlon
internautic. [...] dupa ce le-am scris pe
petice de hartie, pe colturi de cer.� � p. 5).
De fapt, cinci ca "nuntire� intru Logos,
dupa cum certifica insusi autorul in
"cuvantul inainte� (din care am citat si mai
sus), se releva sarbatoreste la Nicolae
Baciut si prin numarul cartilor sale ce au
vazut lumina tiparului in cel de-al 55-lea
ocol al Soarelui: �Aceasta carte nu exista
in planurile mele. Cand am constatat insa
ca ma apropii vertiginos de 55 de ani, m-am
gandit, intr-o clipa, sa marchez intr-un mod
aparte acest moment. Asa s-au nascut
aceasta carte de poeme, Cincizeci si cinci,
si alte volume: Alta facere a lumii, Nicolae
Baciut in receptari critice, Lentila de
contact, Presa culturala mureseana.
Reviste, jurnalisti. Repere...�; mai
marturiseste ca volumul isi releva "tabla de
materii� de prin "hartii� / "fisiere�, din
�poemele scrise in ultima vreme, ori poeme
uitate, din alte timpuri. Aveam nevoie, nu?,
de cincizeci si cinci de poeme, nepregatite
pentru un moment festiv, poemele
mele cele de toate zilele si noptile.
Toate cuprinse intr-o cifra, intr-o
varsta, intr-o vama.� (p. 5).
O foarte interesanta arta poetica
(din 15 mai 2011) a lui Nicolae
Baciut abordeaza � ghilgamesian
� "ens-Poemul-Enchidu� ca
salbaticiune sortita spre
"imblanzire� doar Poetului: �In
sfarsit, am mai imblanzit un poem � /
Dresate cuvinte, puse in lesa, ma
urmeaza pe strazi, / Amusinand in
stanga si in dreapta, / Maraind
usor, / Dar fara sa mai muste pe
nimeni. // In fiecare dimineata, il scot la
plimbare, / Il dezleg / Si-l las sa zburde in voie,
printre tufisuri, / In cautarea unei iluzorii prazi � /
O pisica, un caine al strazii, / Orice nu e dupa
chipul si asemanarea mea... / [...] // Cand plec
de-acasa, poemul meu vegheaza, / [...] //
Candva, poemul nu va mai avea nevoie de
mine.� (Imblanzirea Poemului � p. 13).
Lamurit fiind chipul de ars poetica � din cele
55 de poeme �, se cuvine a urmari valuritmurmuratoarele,
ori abisalele trairi ale eroului
liric baciutian, evenimentele extraordinare la
care participa eroul / eul sau poematic; dar,
inainte de toate, e bine sa pornim � ca in orice
labirint celest-rotativ � pe firul rosu al sacrelor
sale "iubireme� / "erotolireme� (termenul s-a
nascut "spontan�, chiar in aceasta clipa
recenzios-indiminetita, prin analogie cu lexem /
semantem, mitem, morfem etc.), din
Saptamana luminata, chiar daca mai sunt
glisante confuzii datorate acelor zeitati ce
tuteleaza fiecare dintre zilele saptamanii si
meteorologia zaristii de suflet: �In fiecare luni /
e miercuri, / in fiecare nor / sunt ploaia ta, / in
fiecare lacrima / e ochiul / ce nu ma poate
lacrima.� (p. 7); erotoliremul-Ea (Iubirea
Christianica / laica) si erotoliremul-El
(Iubirea Christianica / laica) � din care poate
oricand sa se iveasca intregul androginic de
dinaintea lectiei de anatomie a Olimpului �,
pe cand �zapezile se oxideaza / de-atatea
sangerari�, intra in campul magnetic al
superb-paradoxistului motiv,
"colivia expirata� ("soma-sema�):
�De-atatia fulgi / ca niste blitzuri, /
sa-ncapa albul in fotografii, / sancapa
toata viata noastra / in
expirate colivii� (p. 9).
Eroul poematic baciutian mai
vopseste �viata unei secunde�, "in
rosu, cu sangele-i cel tanar / deacum�
(Rosu � 20 aprilie 2011, p.
10), ori comunica, gratie
Internetului, cu Dumnezeu (�Am
dat clic / pe Dumnezeu / si s-a
deschis / o fereastra / si in
fereastra, / o alta fereastra, / in care
se deschidea / inca o fereastra � / si-n fiecare
fereastra / era Dumnezeu� �Internet, 25 aprilie
2011, p. 11), participa intru catharsis la
redimensionarea sufletului de Sfintele Pasti
(�Dumnezeu sadeste-n noi lumina / Dinspre
ochiul lacrimand � / Pana-n trupul nostru se
alina / Lemnul crucii-nmugurind� � Inviere,
Paste, 26 aprilie 2011, p. 12), se supune unor
fantastice metamorfoze � dinspre Iubirea
Christianica inspre iubirea de pasari-idei ce
vin sa i se incuibeze in fereastra �pana ea
insasi se transforma-n cuib�, pana cand el,
insusi, le este cuib, dar si anotimpuri
echinoctiale, sau anotimp hibernal, pana cand
si El, cel de Geniu locuit, "le devine lucarna�
(cf. Cuib, p. 14), dinspre Iubirea Christiana
inspre nemoarte, gratie "inchiderii acelui
sartrean insine / pentru-sine� �in carte / cum
ierburi in nisipuri�, �in litere / care-au uitat de
plumb, / in ultimul cuvant�, "stiut�, "pierdut in
spalt� �dupa o noapte alba fara tine� (Alta
moarte, 21 iunie 2011, p. 15), �in ultimul cuvant /
pana un alt, / asemeni lui, / se-nchide-n carte /
ca-ntr-o alta moarte�, pana cand "ii moare si
moartea� ca �zare altui rasarit� (Moartea
mortii, Toplita, 18 iulie 2010, p. 17), thanaticul
instapanindu-se-n viata, viata instapanindusen moarte, ca jertfa de sublima zidire: �Pana
la tine este noapte, / ca o lacrima pe cer, /
pana la mine totu-i sapte / ca un ler dintr-un
alt ler. // Si ziua parca e de iarba, / iar pasul
tau e ca o rana, / si mana mea e inca oarba, /
iar zidul tau inca e Ana.� (Pana la tine, 5
august 2011, p. 18).
Alteori, gratie Iubirii Christianice, gratie
sublimei jertfe de zidire, inzestratul erou liric
aude, nu vreun plans bacovian al materiei,
ci un plans al Atoatecreatorului: �Doamne,
stiu ca plangi acum � / nu stiu unde, nu stiu
cum.� (Sibiu, 2 noiembrie 2011, p. 23), poate,
pentru ca-l cheama iarna (pe eroul poematic
baciutian) �intr-o limba alba� (Colivia
toamnei, Alba Iulia, 30 octombrie 2011),
poate, pentru ca-i �ca trandafirul pietrei / in
pustie� (28 noiembrie 2011, p. 39), poate,
pentru ca �vinul trage toamna / dupa el, /
ca-n iubirile uitate � / asteptare / intre arma
si rastel� (Mas, 2 decembrie 2011, p 31),
poate pentru ca are superbe traiectorii de
zar (�Mai caut ziua, luna / anul, / ca sa manchid
/ in calendar, / in care orei sa-i fiu
clipa, / in care tie sa-ti fiu zar.� � Zar, 8
decembrie 2011, p. 42).
Ciclul secund, In dunga noptii (pp. 45 �
55), stand "mai la vale�, sub motto-ul cules
de la un filosof-pacient-si-mare-anonim (�In
fiecare seara ne culcam cu moartea in pat.
Intr-o dimineata, numai ea se mai trezeste�
� Dedicatie, p. 54), amplifica registrele
thanaticului, poematicul sau erou "luat de
mana de Dumnezeu� � desi-i (el, eroul) cu
tampla si inima in tangenta la ecranul de
celesta sticla a limitei tragic-existentiale �
simte parca o reintoarcere in Cuvant / Logos,
intr-un timp genezic-inmuguritor: �Cand
Dumnezeu / te ia de mana, / mai poti sa tentalne
sti / cu un poem, / care in locul tau /
va respira / si-n care inca te mai chem. //
Cand Dumnezeu / te ia de mana, / te-ntorci
in primul sau / cuvant, // te-ntorci / in clipa
ce se-amana.� (De mana cu Dumnezeu � 19
decembrie 2011, [h.] 22,10�, p. 52), "tentorci�,
insa nicidecum in "starea de zero a
universurilor�.
(2 prier, 2013, la piramida extraplata a
Timisoarei)
_______________________
* Cincizeci si cinci, poeme, de Nicolae
Baciut, Targu-Mures, Editura Nico, 2012
(pagini A-5: 88; ISBN 978-973-1728-59-9)
