"Cine m-a ascultat, adevar a gasit in cantecele mele„

Distribuie pe:

De multe ori m-am gandit, si m-am si exprimat ca atare, ca, la
Targu-Mures, ar trebui sa existe, ca in Cismigiul Capitalei, ori ca
in Chisinaul basarabean, o "Alee a clasicilor�, bordand cu statui ori
busturi parcul si explozia florala minunata ce da renumele orasului.
Asta, pe de o parte, pentru ca municipiul de pe anticul Maris are
nenumarate personalitati care i-au dus faima in lume in nenumarate
domenii de activitate, si ar pune la treaba si sculptorii care, de mult, nu
au avut prilejul sa se manifeste la dimensiuni demne de ochiul public,
dar, poate, si pentru ca, adunate la un loc, de la o catedrala la cealalta,
chipurile inaintasilor ar indemna la reflectie si pretuire, si nu la
distrugere, unii epigoni contemporani belicosi, extrem de activi in
momente delicate pentru municipiu, prieteni cu cartea si cultura
precum cainele cu sarea.

Din galeria aceasta targumureseana, un loc de cinste i s-ar cuveni
lui Romulus Guga, nascut la 2 iunie 1939 - zilele trecute ar fi implinit 74
de ani! -, la Oradea, inaltat la Domnul la 17 octombrie 1983, din TarguMures. Personalitate de factura si dimensiuni renascentiste, mare
poet, prozator, traducator, dramaturg si publicist, descins dintr-o
familie mixta: mama � unguroaica, Sarlota (nascuta Ercsey), tatal �
roman, Ioan Guga, fiind medic, micul Guga a inceput scoala la
Oradea in 1946, fiind elev al Liceului "Emanoil Gojdu�. Ramas orfan
de mama, isi urmeaza tatal la Cluj, unde frecventeaza, timp de 2 ani
(1951-1953), Liceul "Gh. Baritiu�, continuand invatatura la liceul din
Gherla (1953-1955). Angajat ca functionar la Gherla, trece, in clasa a
X-a, la sectia fara frecventa a liceului din Dej.
In toamna anului 1957 devine student la Facultatea
de Filologie a
Universitatii din Cluj, scriind si publicind primele poezii. Cunoaste
personalitati ale vietii universitare si literare din oras (Iosif Pervain,
A.E. Baconsky, Leon Baconsky, D.R. Popescu etc.) De asemenea, ii
intalneste pe Ion Agarbiceanu si pe Lucian Blaga. Debuteaza in revista
"Tribuna� (1958), cu o poezie.

"Se formeaza literar in ambianta revistei �Steaua�. Dupa licenta (1962)
lucreaza ca profesor de limba si literatura romana la Scoala Generala
din Macicasu (judetul Cluj) si ca organizator cultural la Casa
Universitarilor din Cluj (1963-1967). In 1967 este angajat secretar literar
la Teatrul de Stat din Targu-Mures, unde, un an mai tarziu, realizeaza
(scenariul si regia) un spectacol Blaga. Tot in 1968 ii apare volumul de
poeme �Barci parasite��.

La inceputul anului 1971 este numit redactor-sef al revistei �Vatra�,
reinfiintata la Targu-Mures, conducand noua serie timp de 13 ani, pana
in octombrie 1983. "Initiativele sale publicistice individualizeaza revista
in cadrul presei literare romanesti. Astfel, infiinteaza, in 1972, pe langa
�Vatra�, un cerc de traducatori, a carui activitate se concretizeaza in
talmacirile tiparite intr-o sectiune speciala a revistei si in cateva carti
aparute la editurile �Dacia� din Cluj-Napoca si �Kriterion� din Bucuresti.
El insusi a tradus, publicand mai intai fragmente in reviste, din S�to
Andr�s, Jurek Becker, G�nter Grass, Willi Meinck. Colaboreaza la
�Steaua�, �Tribuna�, �Echinox�, �Teatrul�, �Luceafarul�, �Orizont�,
�Romania literara�, �Familia�, �Steaua rosie� (Targu-Mures), �Flacara� etc.
Dupa ce ii este editat primul roman, �Nebunul si floarea� (1970; Premiul
Uniunii Scriitorilor), debuteaza ca dramaturg cu piesa �Speranta nu
moare in zori�, a carei premiera a avut loc la Teatrul de Stat din TarguMures, sectia romana, in 1973. Din 1976 a facut parte din Consiliul de
conducere al Uniunii Scriitorilor din Romania. A fost distins cu ordine
si medalii, intre care Ordinul Meritul Cultural (1981). Romanele si unele
dintre piesele sale de teatru au fost traduse in limba maghiara, iar un
grupaj de poezii i-a aparut, la propunerea Rosei Del Conte, in �Il
Giornale dei poeti� (1960).

Ordinea aparitiei cartilor lui Guga reproduce partial si ordinea in
care scriitorul a abordat genurile literare fundamentale. Fata de
momentul debutului in genul liric, la 19 ani, atractia pentru scrisul in
genul dramatic se manifesta, de asemenea, destul de timpuriu:
laboratorul scriitorului inregistreaza astfel de incercari inca din anul
1960, una dintre ele (�Moartea domnului Platfus�), ramasa inedita, fiind
inclusa, partial, in romanul �Adio, Arizona� (1974), iar alta (�Elefantii�),
fragmentar, in alt roman, �Nebunul si floarea�.

In aceeasi perioada, si indeosebi dupa 1966, Guga scrie si publica,
in ziare si reviste clujene, cronici dramatice, organizeaza spectacole
de poezie, incearca o dramatizare dupa Dostoievski si citeste intens
studii de teatrologie, apoi lucreaza in teatrul din Targu-Mures.
Receptarea scrisului sau face vizibila o situatie usor explicabila:
imaginea poetului (�un poet implinit�, cum va afirma Stefan Aug. Doinas),
dupa doua volume, va fi intrucatva estompata de aceea a romancierului
(indeosebi prin �Nebunul si floarea�), iar aceasta, la randul ei, de
afirmarea dramaturgului, confirmata prin succesul spectacolelor si
premiile obtinute.

Cele doua culegeri de versuri, �Barci parasite� si �Totem� (1970), nu
cuprind intreaga creatie a lui Guga, dupa cum se poate constata din
editia postuma de �Poezii� (1986). In aceeasi situatie se afla creatia
romancierului: pe langa scrierile publicate, arhiva sa pastreaza, in
diferite stadii de elaborare, alte trei romane, �Autopsie sentimentala�,
�Strabunicul din camara� si �Printul incinerat�.

Dramaturgia, editata postum in volumul �Evul Mediu intamplator�
(1984), cuprinde si doua piese nepuse in scena, pe langa cele care
i-au creat reputatia, fiind jucate de numeroase teatre din tara. Viziunea
operei sale este fundamental poetica, in sensul in care liricul, epicul si
dramaticul isi imprumuta firesc atributele si mijloacele de configurare
a reprezentarii literare pentru a comunica intuitii, stari, idei, sensuri
spirituale majore, unificatoare. �

Printre stele

Cine m-a ascultat, adevar a gasit in cantecele mele;

Adevar va gasi pana cand am sa ma mut intre stele.

Cine m-a iubit pur s-a regasit in cantecele mele;

Pur va ramane totul pana cand am sa ma mut intre stele.

Cine ma va cauta in cantecele mele

Ma va auzi ratacind printre stele.

Cine m-a hulit s-a regasit in cantecele mele;

Hulit va ramane si dupa ce am sa ma mut intre stele.

(Poezie de Romulus Guga, pusa pe muzica de Nicu Alifantis
in albumul "Risipitorul de iubire�.)

Romulus Guga este o imagine emblematica pentru Targu-Mures, si
nu numai. Teatrul National de aici s-ar cuveni sa-i poarte numele si
sa-i cinsteasca opera, punand-o in scena nu doar la jalnice aniversari,
despre care nu doresc sa discut acum si aici.

Iar bustul lui Guga si-ar putea gasi locul � de ce nu, chiar si in fata
splendidului � candva! � templu al Thaliei, de straja marii culturi a
poporului roman.

Pana atunci, sa ni-l amintim pe Romulus Guga, cel aflat "printre stele�,
cu iubire si cinstire, pentru clipa de frumusete pe care a daruit-o lumii!

Lasă un comentariu