UNIVERS CULTURAL - ÎN ORDINEA CUVINTELOR
Printre scriitorii români care ar fi trebuit să fie distinși cu Premiul Nobel pentru literatură, cu siguranță, Nichita Stănescu ar fi fost unul dintre cei mai îndreptățiți.
Îl recomanda o operă care se impusese în forță - Premiul Uniunii Scriitorilor (1964, 1969, 1972, 1975), Premiul Internațional „Gottfried von Herder" (1975), Premiul „Mihai Eminescu" al Academiei Române pentru volumul de poezii „Opera Magna" (1978), Premiul „Cununa de aur" a Festivalului Internațional de Poezie de la Struga, Macedonia iugoslavă (1982).
Toate acestea, într-o biografie care nu trece de o jumătate de veac și nu numără nici trei decenii de la debut (1957)!
Era prea tânăr? Încurca socotelile cuiva? Trebuia să ia altcineva premiul înainte? Se spune că „Cel mai iubit fiu al poporului" nu vroia să ia nimeni înaintea lui acest premiu. Sau alții, dintre cei care nu mai găseau adjective pentru el, vroiau să îi asigure un astfel de premiu. Pentru pace?! Și că „serviciile" lucrau în acest sens.
Fusese Nichita blocat de cineva din țară să acceadă la Premiul Nobel?
În 1977, ar fi fost o tentativă, scriitorul suedez Arthur Lundkvist propunându-l Academiei Suedeze pentru includerea pe lista nominalizaților pentru Premiul Nobel.
Dar cine ne poate confirma această nominalizare?
Cine ne poate spune dacă e adevărat că Gabriela Melinescu, una din marile iubiri din tinerețe a lui Nichita Stănescu, după ce s-a stabilit în Suedia, prin influența soțului său, René Coeckelbergh, un reputat editor, dar și prin traducerile sale din poezia lui Nichita Stănescu, ar mai fi reușit o nominalizare în 1979? În 1980?
Că Nichita Stănescu ar fi fost în 1979 candidat la Premiul Nobel, alături de Max Frisch, Jorge Borges, Leopold Sedar Senghor, Odysseas Elytis (Grecia), premiul revenindu-i acestuia din urmă.
Circulă „istorii" despre vizita unei delegații suedeze la București, pentru care Uniunea Scriitorilor n-ar fi asigurat un cadru oficial, lăsând întâlnirea cu Nichita Stănescu în seama improvizației poetului, în spațiul său locativ... Mai face parte din anecdotica nominalizării proiecția 1984, când „arsenalul" argumentelor venea cu greutatea celui mai important premiu internațional de poezie, „Cununa de aur"... Dar cum premiile se dau doar pentru autori în viață...
Sunt bine cunoscute criteriile după care se acordă Premiul Nobel pentru literatură și, în mod legitim, ne întrebăm dacă poziționarea forțelor interne ar fi putut influența acordarea acestui premiu lui Nichita Stănescu? Cred că, mai degrabă, opoziția regimului ar fi potențat șansele acordării premiului. Ar fi întărâtat juriul Academiei Suedeze.
În 1977, Premiul Nobel i-a revenit lui Vicente Aleixandre, din Spania, iar în 1984, lui Jaroslav Zeifert, din Cehoslovacia. Dacă e să cântărim, după operele acestora, atât cât au fost traduse în română, cu certitudine, Nichita Stănescu ar fi putut sta față în față cu ei, cu mai multă îndreptățire.
Ce ar fi putut însă aduce acordarea Premiului Nobel lui Nichita Stănescu? Dincolo de faptul că el ar fi putut închide rana unei îndelungi așteptări, soră cu frustrarea?!
Nu luăm în calcul nici adulatorii, nici detractorii lui din interior. Nu cred că Premiul Nobel i-ar fi putut aduce mai multă popularitate în țară, unde domina cu detașare scena poeziei.
În afară însă, poezia română, prin poezia sa, ar fi putut câștiga doar în măsura în care opera lui Nichita Stănescu ar fi fost tradusă în limbi de circulație. Pe lângă limbile vecine și prietene: sârbă, bulgară, rusă... Și, foarte important, tradusă cum trebuie, de cine trebuie și publicată de edituri de prestigiu.
Astfel, el ar fi putut fi și un ambasador al literaturii române.
Dar, oricum, poetul continuă să fie (re)descoperit pe meridianele literaturii. Să amintim doar că în 2013, la 30 de ani de la moartea sa, i se traducea în engleză, de către Sean Cotter (profesor universitar la „University of Texas" în Dallas și traducător important al literaturii române moderne și contemporane) și era lansată la New York antologia Wheel With a Single Spoke and other poems/ Roată cu o singură spiță și alte poeme (Editura Archipelago Books).
Aventura poeziei lui Nichita Stănescu nu are, cum se spune, termen de expirare.
Ea va continua să influențeze, la noi sau aiurea, așezarea lumii... în ordinea cuvintelor.
