Acțiunile, demne de lăudă, ale DNA-ului, din ultima perioadă - care a luat „la puricat" afacerile de milioane ale unor „mahări" ai momentului și, eventual, „pușcăriași" ai… viitorului - au la bază o constatare că… nimic nu apare „din senin". Și anume că, imediat după 1990, bișnițarii, securiștii și activiștii de ieri sau angajații firmelor de comerț exterior - deci, cei care au avut „osânza" asigurată - au prins, din nou, gustul banilor, au devenit, peste noapte, din comuniști, capitaliști! Și au făcut averi, în doar câțiva ani, cât un american sau un alt occidental în trei-patru generații!
Cum și-au burdușit conturile? La început „au lucrat" cu milioanele, ulterior, chiar cu miliardele. Și nu în lei, ci, în unele cazuri, în euro sau dolari. Au ajuns să „jongleze" cu sacii de bani exploatând naivitatea și credulitatea gloatei momite, pe fondul inexistenței unui pachet de legi adecvat realităților economico-sociale în prefacere. Și, bineînțeles, pe fondul apariției unei clase politice avidă de putere și, mai ales, de bani.
O întrebare: nu era pentru toți acești „milionari" (miliardari) - pentru beizadelele lor - nevoie de propteaua politică? Păi, era. Iar în punctul acesta al reciprocităților de influențare și pretenții, brusc și dintr-o dată s-a întâlnit politicianul și omul de afaceri (de regulă, cu statul!). „Eu îți pun la dispoziție sumele pentru campania electorală, iar tu îmi așezi la picioare instituțiile „statului", l-a îmbiat ultimul (gen Hrebenciuc), obișnuit să negocieze orice. Consensul s-a statornicit profitabil, de unde și slăbirea neîncetată a statului. Afacerea mergând ca unsă, felii întregi din avutul poporului au intrat „legal" în buzunarele noilor stăpâni. Scandalurile, câte au fost, n-au trecut spre publicul larg, fiind ascunse cu grijă în dosul ușilor capitonate.
…Așa au procedat, alternativ, în decursul anilor, și cei de la Putere, și cei din Opoziție. Așa se explică transformarea formațiunilor politice în adevărate societăți comerciale, rânduite să înfulece fonduri și bunuri din avuția națională. Să fi fost oare aceștia „ticăloșii" care au cumpărat voturi, păcălindu-i pe pensionari că le pot dubla pensiile? Noi nu spunem. Să înțeleagă fiecare ce crede și ce vrea!
Fapt este un lucru. Lăcomia și trufia, ambele nemărginite și maligne, de care s-au contaminat oamenii de afaceri și politicienii autohtoni, au distrus nu numai România, ci și ideea de democrație, de capitalism.
Românilor de rând nu le-a mai rămas decât o singură speranță: că procurorii DNA, celelalte instituții anticorupție abilitate vor face, cât de cât, „curățenie" în acest „sistem corupt"! Este și cazul!
